O mare parte a intelegerii noastre implica si imaginatia noastra. Nu putem intelege dincolo de lucrurile pe care ni le putem imagina. Cand vorbim despre un stejar batran, de exemplu, mintea noastra conecteaza toate imaginile care au de-a face cu stejarii falnici si in mintea noastra avem o imagine a ceea ce inseamna stejar batran: un copac gros, cioturos, cu o coroana falnica, o imagine a puterii si a rezistentei. Nu ne putem imagina, de exemplu, un stejar martian, pentru ca nu putem conecta imaginea stejarului cu imaginea planetei Marte, care nu are viata. Si daca incercam sa ne imaginam un stejar martian, ni-l imaginam tot ca pe un stejar pamantesc, pentru ca nu putem merge mai departe de imaginatia noastra.
Cum ni-l imaginam noi pe Dumnezeu?
Cand vorbim de Dumnezeu, noi conectam toate informatiile pe care le-am acumulat de-a lungul anilor si ne formam o proiectie mentala a ideii de Dumnezeu. Cei mai multi oameni cand se gandesc la Dumnezeu Tatal si-l imagineaza ca fiind o persoana batrana, purtand barba alba, un simbol al autoritatii absolute. Cand ne gandim la Dumnezeu Fiul ne gandim la o persoana cu parul lung, blond, cu ochi albastri, barba ingrijita. Imaginea aceasta de fotomodel a lui Isus nu este o imagine biblica, dar asa ni-l imaginam noi pentru ca ne conectam la informatiile pe care le-am primit, iar in cultura noastra europeana, aceasta este imaginea care se vinde: par lung, blond, ochi albastri si barba. Nu ni-l putem imagina pe Isus purtand mustata sau avand par roscat, cu cararea intr-o parte.
Dar cum ni-l imaginam pe Duhul Sfant?
Imaginea cea mai folosita pentru a ni-l imagina pe Duhul Sfant este imaginea porumbelului. Asa s-a coborat Duhul peste Isus, la botez, in chip de porumbel si asa a fost transmisa imaginea Duhului in iconografie, ca porumbel sau, eventual, ca limbi de foc asezate pe capul ucenicilor. Ne este greu sa ni-l imaginam altfel pe Duhul Sfant. Dar trebuie sa invatam sa gandim dincolo de imaginatia noastra. Duhul Sfant nu e nici porumbel si nici foc. Este o Persoana imateriala, care impreuna cu Tatal si cu Fiul, intr-o unitate desavarsita, formeaza SfantaTreime. Duhul Sfant este Dumnezeu, tot asa cum Fiul este Dumnezeu si cum Tatal este Dumnezeu.
In cartea sa, Duhul Sfant – o teologie biblica din perspectiva penticostala, Jhon Tipei ne spune ca, in secolul 4, Grigore de Nazianz scria despre Duhul Sfant ca despre un “theos agraptos”, adica un dumnezeu despre care nu mai scrie nimeni. Teologii catolici din secolul 19 scriu despre Duhul Sfant ca despre “un dumnezeu uitat”. Intr-o predica de-a sa, Tozer – la inceputul secolului 20 – spunea ca “…noi, evanghelicii, am ajuns sa-l neglijam pe Duhul Sfant si drept consecinta NU il mai onoram pe Duhul Sfant. Prezenta Atotputernicului Spirit, spunea Tozer, nu mai este in mijlocul nostru. Sunt biserici din care daca Dumnezeu ar lua Duhul Sfant ele nici nu ar observa asta.” Analiza aceasta vine din partea unei autoritati in domeniu si avem motive sa il credem.
Se pare ca pentru multi dintre noi Duhul Sfant este inconjurat de un oarecare mister. Ne este greu sa intelegem personalitatea Lui si sa mergem dincolo de imaginatia noastra. Dar Adevarul nu este limitat de imaginatia omului. Adevarul ne este revelat si trebuie acceptat prin credinta. Dumnezeu ne reveleaza lucruri pe care mintea nu le poate imagina – asa sunt lucrurile legate de Duhul Sfant – si ne cere sa ne bazam pe ele. Prin pocainta trebuie sa dobandim o minte spirituala, ca sa putem intelege lucrurile spirituale.
Trebuie sa invatam sa gandim dincolo de imaginatia noastra. Revelatia ne aduce lumina nu imaginatia.
