Share Button

Caderea in pacat il pune pe Adam in opozitie fata de Dumnezeu. Neascultarea il face sa se alieze cu diavolul si sa suporte consecintele acestei alegeri teribile: excluderea. Pacatul nu l-a afectat doar pe Adam, ci a afectat intreaga rasa umana. Prin pacat, omul pierde Paradisul, dar si starea paradisiaca, adica fericirea absoluta.

In mijlocul gradinii Eden erau doi pomi: pomul vietii si pomul cunostintei binelui si raului. Intr-un anumit fel, gradina Edenului era construita in jurul acestor doi pomi. Unul dintre ei era simbolul vietii vesnice si al dependentei de Dumnezeu, celalalt era simbolul independentei si al mortii. Omul putea sa manance din toti pomii din gradina, inclusiv din pomul vietii, dar ii era interzis sa manance din pomul cunostintei binelui si raului. Interdictia de a manca din pomul cunostintei binelui si raului nu era interdictia se a fi informat cu privire la ceea ce este bine sau rau. Nu este gresit sa stii ce este bine si ce este rau. Dar este gresit intotdeauna ca tu sa decizi ce este bine si ce este rau. Cand diavolul ii spune omului: “…vi se vor deschide ochii si veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul” (Genesa 3:5), ii promite acestuia puterea de a decide, independent de Dumnezeu, ce este bine si ce este rau. Puterea de a detine autoritatea morala absoluta – iata despre ce este vorba in pomul cunostintei binelui si raului si iata ispita pe care omenirea nu a reusit sa o biruiasca. Vrem sa fim ca Dumnezeu si sa decidem noi ce este bine si ce este rau. Vrem sa avem exclusivitate asupra puterii morale, fara sa ne  supunem autoritatii morale absolute, adica lui Dumnezeu.

Razvratirea il exclude pe om din imbratisarea divinitatii, cu toate ca poarta chipul divinitatii. Dar, separandu-se de Dumnezeu, omul se imbratiseaza pe sine si ajunge robul diavolului. Cel ce a fost creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu refuza calea lui Dumnezeu si ajunge fiinta cazuta, rob al pacatului, suflet mort in propriile pacate.

Amagindu-l pe Adam si tragandu-l pe acesta de partea sa, diavolul reuseste sa introduca raul in lumea noastra. Si de atunci incoace asta a cautat sa faca: sa extinda dominatia raului in lumea despre care Dumnezeu a spus: TOATE sunt foarte BUNE. Cum? Prin aceeasi minciuna sfruntata: tu poti decide independent de Dumnezeu ce e bine si ce e rau. Separa-te de Dumnezeu si imbratiseaza-te doar pe tine. Gata cu Dumnezeu, tu poti fi Stapanul Absolut.

Separarea de Dumnezeu, excluderea, nu aduce niciodata fericirea omului. Cand El te exclude, sufletul tau este devastat. Minciuna ca daca faci ce vrei vei fi fericit si ca tu poti decide ce este bine si ce este rau este o minciuna devastatoare. Niciodata nu vei fi fericit departe de Dumnezeu. Singurul loc unde iti poti gasi linistea este in bratele lui Dumnezeu. Cand El te imbratiseaza, sufletul tau isi gaseste, cu adevarat, implinirea.