Disciplina citirii Scripturii pune o presiune enorma asupra mentalitatii crestine bazate pe confort si nepasare. Sa pretinzi ca un crestin trebuie sa citeasca zilnic Scriptura este privit ca un act de invadare a spatiului personal si, nu in putine cazuri, ca un afront personal. Oamenii se simt realmente jigniti daca le spui ca relatia pe care o au cu Scriptura determina calitatea relatiei pe care o au cu Dumnezeu si ca un crestin – in mod imperativ! – trebuie sa isi dezvolte disciplina citirii zilnice a Scripturii. Ne intrebam, asadar, daca putem fi cu adevarat crestini fara sa citim Scriptura.
Inainte de a da un raspuns la aceasta intrebare, trebuie sa delimitam contextul pe care il am in vedere. Nu ma refer aici la crestinii care nu au acces la o Biblie, pentru ca traiesc in mijlocul prigoanei si care afla adevarurile Scripturii prin mijloace specifice de propaganda crestina: radio, brosuri, evanghelizare personala, etc. Neavand acces la o Biblie, acestia se bazeaza pe putinele informatii pe care le primesc si cred din toata inima putinul care ii mantuieste. Nu ma refer nici la cei analfabeti, care se bazeaza in exclusivitate pe mesajul oral pe care il primesc, dar chiar si in cazul lor, mesajul Scripturii trebuie sa ajunga la urechile lor pentru a putea fi crezut. Intrebarea pe care o pun se adreseaza unui context normal, democratic, unde accesul la Scriptura este liber si informatia poate fi accesata foarte usor. Putem, in acest context, sa fim crestini fara sa citim Scriptura? Pentru ca raspunsul la aceasta intrebare sa fie unul obiectiv si valid, trebuie sa avem in vedere urmatoarele chestiuni:
- Credinta mantuitoare este legata ombilical de Cuvantul lui Dumnezeu.
Oamenii ajung la credinta auzind Cuvantul lui Hristos, Evanghelia mantuirii (Romani 10: 17). Lasand la o parte exceptiile (talharul de pe cruce nu a apucat sa auda Evanghelia si nici sa se boteze) trebuie sa afirmam ca, in mod normal, orice crestin ajunge sa creada in Hristos prin Cuvantul propovaduit sau citit (Romani 10:14). Isus Hristos si-a trimis ucenicii in lume ca sa propovaduiasca Evanghelia la orice faptura (Marcu 16:15) si sa-i invete pe oameni sa pazeasca tot ce le-a poruncit El (Matei 28: 19 – 20). Aceasta porunca dubla ne arata ca atat initierea in viata crestina, cat si perseverarea in ea au de-a face, fara nicio umbra de indoiala, cu Adevarul revelat in Scriptura. Crestinii ajung la mantuire prin auzirea Evangheliei lui Hristos dar, si dupa ce au fost mantuiti, acestia trebuie instruiti si invatati sa pazeasca toate cuvintele rostite de Domnul si inregistrate in Sfintele Scripturi.
Fariseii cercetau Scripturile pentru ca socoteau ca in ele aveau viata vesnica (Ioan 5:39). Ei au fost profund impactati de Psalmul 119 care celebreaza bogatia imensa pe care o are Cuvantul lui Dumnezeu si isi doreau lumina vietii, care vine prin Cuvantul lui Dumnezeu. Isus nu neaga aceasta presupozitie a lor, dar le spune ca Scripturile vorbesc despre El si, daca cerceteaza Scripturile, cum de nu il descopera in ele? Scriptura are de-a face cu Fiul lui Dumnezeu, de aceea predicarea Cuvantului este o predicare mantuitoare, pentru ca esenta Cuvantului este Isus Hristos, Mantuitorul lumii. Valoarea Cuvantului e data de ceea ce reveleaza el. Daca Biblia ar fi doar o carte de informare, ea nu ar fi mantuitoare, dar Biblia ni-L reveleaza pe Hristos si de aici izvoraste puterea mantuitoare a Scripturii. Mare filozof roman Petre Tutea spunea ca Biblia este “ prima carte mantuitoare si consolatoare “ si ca “fara Biblie nu este adevar.” Si avea mare dreptate. Dar Petre Tutea nu ne spune ceva nou, pentru ca Scriptura afirma de mii de ani despre ea insasi ca este mantuitoare si eliberatoare. In ea, in aceasta carte atat de iubita dar si atat de neglijata, sunt cuvinte care dau viata (Ioan 6:63). Daca un crestin nu intelege relatia stransa dintre Cuvantul lui Dumnezeu si credinta mantuitoare – fara Adevar credinta se prabuseste, pentru ca nu se poate ancora in nimic sigur! – nu va putea raspunde la intrebarea daca poti fi crestin fara sa citesti Scriptura.
Apostolul Ioan isi incheie evanghelia cu o afirmatie extraordinara: “Dar lucrurile acestea au fost scrise [cu scopul de a fi citite, evident!(nota personala)] pentru ca voi sa credeti ca Isus este Hristosul , Fiul lui Dumnezeu si crezand sa aveti viata in Numele Lui.” (Ioan 20:31). Cunoasterea Scripturii, prin revelatia pe care Duhul o ofera, duce la viata. Si aici nu avem in vedere o cunoastere strict informala (cunosc textul Scripturii, litera ei), ci o cunoastere profund personala si spirituala (il cunosc pe Hristosul revelat in Scriptura) care transforma radical viata omului. Cunoasterea autentica a Scripturii, prin revelatia Duhului este o adevarata trecere de la intuneric la lumina. Pavel ne spune ca in acest domeniu se da o lupta spirituala teribila. Dumnezeul acestui veac, diavolul, are in fruntea listei de prioritati orbirea si intunecarea mintii oamenilor, pentru a-i indeparta de “lumina Evangheliei” care ni-L descopera pe Hristos (vezi 2Corinteni 4: 1 – 6). Oare nu cumva neglijarea citirii zilnice a Cuvantului lui Dumnezeu este o lucrare pe care diavolul o initiaza in vietile oamenilor si ei nu isi dau seama de asta? Cum putem fi luminati daca nu ne apropiem zilnic de Cuvantul lui Dumnezeu care este Adevarul ?
- Scriptura este inspirata de Insusi Dumnezeu si este oferita omului ca revelatie scrisa.
Pavel enunta magistral lucrul acesta in 2Timotei 3: 16 – 17 cand spune ca “….TOATA Scriptura este insuflata de Dumnezeu si de folos…”. Insuflarea arata relatia intima pe care o are Dumnezeu cu Cuvantul scris. El Insusi a suflat peste aceste cuvinte, un gest care ne duce cu gandul la procesul creator al primului om peste care Dumnezeu sufla duh de viata. Nu vom intra in detaliile tehnice ale revelatiei scrise si nu vom cadea in capcanele neo-ateismului modern si ale liberalismului teologic, care neaga inspiratia. Nu vom intra nici in controverse de genul “cat din Scriptura este contributie umana si cat este contributie divina?” Scriptura este o carte care raspunde singura la criticile care i se aduc si, trebuie sa o spunem cu mandrie, pana acum a facut fata cu brio tuturor criticilor aduse. Singura explicatie pe care o avem de oferit in fata infailibilitatii Scripturii este caracterul ei divin. Dumnezeu Insusi a fost implicat in procesul de scriere a Scripturii si de aici rezulta seriozitatea cu care crestinul se apropie de Scriptura. Cand ne apropiem de Scriptura ne apropiem de mesajul peste care Dumnezeu a suflat direct si de Duhul care sadeste samanta Cuvantului sfant in inimile noastre, pentru a aduce rod.
Fiind insuflata de Dumnezeu, Scriptura este oferita omului ca revelatie scrisa, pentru a-i fi de folos in invatare, mustrare, indreptare si inteleptire, cu scopul de a-l desavarsi pe om si de a-l echipa pentru orice lucrare buna. Poate omul lui Dumnezeu sa fie invatat, mustrat, indreptat, inteleptit, desavarsit si facut destoinic pentru orice lucrare buna, fara Scriptura? In conceptia apostolului Pavel lucrul acesta nu este posibil. El il lauda pe Timotei pentru ca “…din pruncie cunosti Sfintele Scripturi care pot sa-ti dea intelepciunea care duce la mantuire” (2Timotei 3:15). Teologia lui Pavel era puternic axata pe revelatia scrisa si el ajunge sa creada ca nu poti fi mantuit fara accesul la aceasta revelatie scrisa, dar nici nu poti fi desavarsit si echipat pentru lucrarea lui Dumnezeu daca nu accesezi zilnic resursele Scripturii.
1Tesalonicieni 2:13 inlatura orice urma de indoiala cu privire la caracterul divin al revelatiei scrise. In acest verset – un veritabil varf de lance! – Pavel afirma ca “…atunci cand ati primit Cuvantul lui Dumnezeu, auzit de la noi, l-ati primit nu ca pe cuvantul oamenilor, ci, asa cum si este in adevar, ca pe Cuvantul lui Dumnezeu, care lucreaza si in voi care credeti.” Ceea ce au propovaduit apostolii este “in adevar” Cuvantul lui Dumnezeu. Iar daca suntem atenti la ce spune Pavel, acest Cuvant lucreaza, pentru ca este un Cuvant viu care are putere sa dea viata. Nimeni nu a explicat mai bine decat Domnul Isus puterea de transformare pe care o are Cuvantul. In pilda semanatorului, Domnul Isus ne arata cum Cuvantul lui Dumnezeu penetreaza cele patru feluri de pamant, cu scopul de a aduce rod. Din pacate, doar al patrulea pamant aduce rod. De ce? Pentru ca “…samanta cazuta in pamant bun este cel ce aude Cuvantul si-l intelege; el aduce roada.” (Matei 13:22). Cum pot aduce roada pentru Dumnezeu, daca eu nu inteleg Cuvantul? Si cum pot intelege Cuvantul, daca eu nu citesc Cuvantul? Avem nevoie de Cuvant pentru ca intelegerea ne este limitata. Si, cata vreme intelegerea ne este limitata, trebuie sa ne apropiem zilnic de sursa Adevarului, pentru a-i permite Duhului Sfant sa ne lumineze intelegerea si sa ne transforme inimile. Eu nu pot fi luminat si transformat daca nu permit Cuvantului sa lucreze in mine. Si nu exista metoda mai buna de a permite Cuvantului sa lucreze in mine decat “ingerarea” lui, mancarea lui prin citire, studiu si meditatie zilnica.
Probabil ca primul pas in razboiul spiritual pe care il avem de dus este sa pazim samanta Cuvantului care a fost sadita in inima noastra. De cine sa o pazim? De duhurile intunericului care ii priveaza pe oameni de Cuvantul lui Dumnezeu: “…apoi vine diavolul si ia Cuvantul din inima lor, ca nu cumva sa creada si sa fie mantuiti.” (Luca 8:12). Diavolul stie ca cine primeste Cuvantul si persevereaza in cunoasterea Cuvantului ajunge sa il creada si, crezand, vor avea viata. Ma mir cum de noi, crestinii secolului XXI, nu intelegem asta. In mod paradoxal, se pare ca diavolul intelege unele adevaruri spirituale mai bine decat o facem noi. Nu imi pot explica altfel nepasarea fata de Cuvantul lui Dumnezeu.
- Comunitatea crestina si-a fundamentat inca de la inceput viata pe Cuvantul lui Dumnezeu.
Fapte 2: 42 ne arata cele patru fundamente ale bisericii primare: “Ei staruiau in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni.” Suntem, oare, cu adevarat o biserica apostolica daca nu staruim in aceste lucruri? Nu stiu daca ele sunt enumerate in functie de importanta lor – probabil ca nu! – dar evident ca fara aceste patru principii de viata, ca tot unitar, nu poate exista viata bisericeasca si, in cele din urma, viata crestina. Crestinul staruieste in invatatura apostolilor, in legatura frateasca, in frangerea painii si in rugaciuni. Faptul ca noi vedem destul de des crestini care nu staruiesc in aceste principii de viata nu ne da dreptul sa credem ca aceasta stare este o stare de normalitate. Scuze pentru a ne justifica ignoranta si lenevia vom gasi, fara doar si poate, dar scopul nostru nu este sa ne scuzam erorile si pacatele, ci sa ne intarim credinta apropiindu-ne de Domnul care a rostit Cuvantul scris. Un crestin nu se apropie – in primul rand! – de litera cuvantului, ci de viata care exista in acest Cuvant. Noi nu citim Biblia doar pentru a afla infomatii noi despre lumea de aici, sau de dincolo, ci ne apropiem de Cuvant pentru a-L cunoaste pe Cel ce a rostit Cuvantul. Biblia este importanta pentru crestin pentru ca este Cuvantul lui Dumnezeu. Pe de alta parte, se prea poate sa fi intalnit multi oameni care cunosteau litera Cuvantului, dar nu il cunosteau pe Dumnezeu. Fariseii faceau parte din aceasta categorie ingrata, iar fanaticii crestini actuali le calca pe urme. Ei stiu zeci sau sute de versete din Biblie cu care te lovesc din toate partile, dar nu il cunsoc pe Cel ce a revelat Cuvantul. Aceasta anomalie nu trebuie sa ne faca sa fugim de Cuvant ca si cum el, Cuvantul viu, ar fi sursa fariseismului. Fariseismul si duplicitatea nu isi au izvorul in Cuvant, ci in inima rea a omului care perverteste darul bun al lui Dumnezeu si il transforma in arma proprie de discreditare si distrugere a aproapelui. Domnul Isus ii mustra aspru pe farisei, pentru ca nu cunosteau cu adevarat “nici Scripturile si nici puterea lui Dumnezeu” (Matei 22: 29 , Marcu 12:24) si, drept urmare, erau rataciti. Oamenii care nu cunosc Scripturile si puterea lui Dumnezeu sunt pe o cale inselatoare. Sunt rataciti!
O comunitatea crestina este fundamentata pe Cuvantul lui Dumnezeu, fara de care nu se poate dezvolta. Suntem fratii Domnului daca ascultam [citim] Cuvantul Lui si il implinim (Luca 8:21); Isus ii fericeste pe cei ce asculta [citesc] Cuvantul lui Dumnezeu si il pazesc (Luca 11: 28); Suntem ucenicii Lui daca ramanem in Cuvantul Lui (Ioan 8:31); Cine pazeste Cuvantul Lui nu va vedea moartea vesnica (Ioan 8:51); Cuvantul Lui este Adevarul care sfinteste (Ioan 17:17 si 1Timotei 4:5); Credinta noastra depinde de relatia pe care o avem cu Cuvantul lui Dumnezeu (Romani 10:8); Singura arma de atac pe care o are crestinul in lupta spirituala este sabia Duhului, care este Cuvantul lui Dumnezeu (Efeseni 6:17); Cuvantul lui Dumnezeu este viu si lucrator in inima celor ce se apropie de el si il cred (Evrei 4: 12). Scripturile ne aduc mangaiere si rabdare (Romani 15:4), de aceea trebuie sa ne atasam de ele zilnic. Ma gandesc ca atunci cand ne rugam: “Doamne, da-mi rabdare si mangaie-mi inima”, Dumnezeu ne raspunde: “Apropii-te de Cuvantul Meu si lasa promisiunile Mele sa iti mangaie inima. In Cuvintele Mele vei gasi resursele de care ai nevoie.” Inima si mintea noastra trebuie imbibate zilnic in Cuvantul lui Dumnezeu, pentru a se putea baza in exclusivitate pe Dumnezeul Cuvantului. Biserica trebuie sa se apropie de Cuvantul viu pana devine sediul real al acestui Cuvant (1Timotei 3:15). Paul Evdokimov spunea: “Predicile nu mai ajung : ceasul istoriei ne indica ora la care nu mai trebuie doar sa vorbim despre Hristos, pentru ca ni se cere sa devenim una cu Hristos, transformandu-ne in tot atatea sedii ale prezentei si ale Cuvantului Sau.” (Iubirea nebuna a lui Dumnezeu, p 79)
- De ce in fiecare zi?
Pentru ca, din multe puncte de vedere, Cuvantul lui Dumnezeu este painea spirituala care hraneste sufletul nostru. Si nu doar pentru ca ni-L reveleaza pe Hristos care a spus “Eu sunt Painea vietii” (Ioan 6:48), ci pentru ca fiecare cuvant rostit de Dumnezeu este hrana pentru suflet. Cand diavolul l-a ispitit pe Isus ca sa transforme pietrele in paini, Isus i-a raspuns ferm ca “omul nu traieste numai cu paine, ci cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu.” (Matei 4:4). Asa cum am aratat, Scriptura contine cuvintele care au iesit din gura lui Dumnezeu, din moment ce El le-a insuflat. Prin urmare, sufletul omului se hraneste cu Scriptura, asa cum un trup se hraneste cu hrana materiala pentru a supravietui. Acesta este motivul pentru care Isus ne invata sa ne rugam: “Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua in fiecare zi.” (Luca 11:3) Expresia “Painea noastra” nu se refera doar la Hristos, pe care ni-L insusim prin credinta, ci se refera si la fiecare cuvant pe care l-a rostit Dumnezeu si care devine, prin lucrarea supranaturala a Duhului Sfant, hrana reala pentru sufletul infometat. Painea vietii trebuie mancata pentru a fi eficienta si pentru a da viata. Daca painea vietii e doar admirata si elogiata ea nu poate da viata. Eu nu mananc Painea vietii doar la Cina Domnului si nu ma unesc cu Hristos doar printr-un act de credinta mistica – credinta care s-ar putea sa imi produca niste sentimente de dragoste profunde – ci ma unesc cu El si il “mananc” pe El atunci cand ii citesc cuvintele, cand ii iubesc cuvintele si cand caut sa i le implinesc. Nu poti sa il ai pe Hristos fara sa ai si cuvintele Lui (Ioan 15:7), cuvinte fara de care sufletul nu are cu ce sa se hraneasca.
Sa nu uitam, deasemenea, ca lupta cu pacatul din vietile noastre ne obliga sa ne apropiem zilnic de Cuvantul lui Dumnezeu. Omul lui Dumnezeu se intreba cu profunda seriozitate: “Cum isi va tinea tanarul curata cararea?” si tot el raspunde: “ Indreptandu-se dupa Cuvantul Tau” (Psalmul 119:9), de aceea crestinul care doreste sa fie sfant si aproape de Dumnezeu citeste zilnic Cuvantul lui Dumnezeu: “Strang Cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta.” (Psalmul 119:11). Ioan face si mai clara aceasta afirmatie cand ii lauda pe “tineri” si le spune ca sunt tari datorita Cuvantului care locuieste in ei si ca datorita acestui Cuvant ei “…l-au biruit pe cel rau.” (1Ioan 2: 14)
Gasim in Fapte 17:11 o comunitate de oameni deosebiti. Fratii din Berea aveau o inima aleasa si cercetau Scripturile “in fiecare zi”. Nu este un act de fanatism religios sa citesti zilnic Scripturile, ci o dovada ca inima ta este atasata de Dumnezeu si de Adevarul Lui. Neglijarea Cuvantului ne incarcereaza sufletul in inchisoare unui intuneric demonic din care nu putem iesi decat prin pocainta. Fuga de Cuvantul lui Dumnezeu este fuga de libertate, iar Hristos vrea sa traim in libertatea pe care o aduce Adevarul (Ioan 8: 32). Desi unora li se pare ofensator sa pretinzi ca trebuie sa citim zilnic Cuvantul lui Dumnezeu, realitatea este ca Dumnezeu este cel ofensat cand noi nu citim zilnic Cuvantul pe care El l-a insuflat si ni l-a oferit ca hrana “in fiecare zi.”
Putem fi crestini fara sa citim Scriptura? In fata numeroaselor versete enumerate si a argumentelor prezentate, va las pe voi sa raspundeti la aceasta intrebare.
A manca zilnic este o necesitate, nu o optiune. Eu mananc pentru ca am nevoie de nutrientii pe care mi-i iau din alimente. Si, cu cateva exceptii, mananc zilnic. Daca voi alege sa nu mai mananc deloc, corpul meu se va autodistruge si, in cele din urma, va muri. Fara hrana, omul nu poate trai mai mult de cateva saptamani. Oare nu cumva infometarea constanta a sufletului duce la distrugerea lui? Cred ca este timpul sa devenim responsabili si sa il lasam pe Dumnezeu sa ne invete cum sa traim zilnic … cu orice cuvant care iese din gura lui Dumnezeu.