Unirea celor doua naturi in Hristos este o taina – aceasta a fost pe larg dezbatuta in istoria gandirii crestine si a dus la multe controverse in Biserica – pentru ca discutam despre lucruri pe care mintea noastra nu le poate intelege pe deplin. Cu toate acestea, trebuie sa intelegem ca Isus Hristos nu a fost un rezultat al unirii Fiului lui Dumnezeu cu un trup uman, ceva intre Dumnezeu si om, un fel de semizeu. Isus nu a avut doua pesonalitati, una divina si una umana. A avut o singura personalitate si noi trebuie sa identificam care a fost aceasta. Cine a fost persoana pe care noi o numim Isus Hristos?
Noi spunem, de obicei, ca natura divina a locuit in natura umana, dar Biserica primara – prin parintii bisericii – a inteles ca natura umana locuieste in natura divina. In felul acesta s-a incercat sa se evite confuzia, pe care au facut-o unii, de a crede ca Isus a fost (doar) un om locuit de Dumnezeu. Isus nu a fost un om locuit de Dumnezeu, El a fost Dumnezeu care S-a facut om. Nuanta aceasta este importanta! Dumnezeu Fiul a adaugat, astfel, la natura Sa divina si natura umana. In felul acesta, Dumnezeu Fiul a putut avea si o natura divina, la fel ca a Tatalui si a Duhului Sfant, dar si o natura umana, la fel ca a noastra, dar fara pacat. Chiar daca S-a limitat pe Sine Insusi, El nu S-a anulat pe Sine Insusi. El a ramas Dumnezeu, chiar daca si-a asumat natura umana. Biserica primara a inteles ca Persoana care a trait pe pamant a fost Dumnezeu Fiul, care S-a facut trup pentru a ne mantui. Intrebarea “cand a realizat Isus ca este Fiul lui Dumnezeu?” nu este corecta. Ea pleaca de la premisa ca in Isus au fost doua personalitati distincte, una umana si una divina, facandu-se, astfel, confuzie intre natura lui Hristos si persoana lui Hristos. Chiar daca a avut o minte omeneasca si un trup omenesc, El a fost intotdeauna Dumnezeu Fiul si niciodata nu a incetat sa fie constient sa Sine Insusi. Noi afirmam, de obicei, ca in Hristos nu au fost doua persoane, ci o singura persoana – Dumnezeu Fiul – care s-a manifestat in doua naturi, una umana si una divina.
Dar care e diferenta dintre natura si persoana?
Natura reprezinta un set de caracteristici, de atribute, de instincte chiar. Persoana reprezinta fiinta, cine suntem noi cu adevarat. Noi nu suntem natura noastra, noi suntem persoana noastra. Pavel surprinde foarte bine ideea aceasta in Romani 7. In v18 el spune: “ Stiu in adevar ca nimic bun nu locuieste in mine, adica in firea mea pamanteasca – asta e natura umana, care a cazut sub robia pacatului – pentru ca ce-i drept, am vointa sa fac binele, dar nu am puterea sa-l fac.” Cine are vointa sa faca binele? In niciun caz natura umana, ea e roaba pacatului, ea actioneaza instinctual, animalic. Persoana vrea sa faca binele. Fiinta care poarta chipul lui Dumnezeu si care e prinsa in acest trup de moarte, in aceasta natura vanduta pacatului. Pavel numeste Fiinta, Persoana, “omul din launtru”, Romani 7:22, iar natura este numita “omul de afara”. Tragedia este ca natura umana, dominata de pacat, ajunge sa cucereasca Persoana, care are intentii bune, care poarta chipul lui Dumnezeu, dar care sfarseste in robia naturii pacatoase. In Romani 7:17, Pavel spune: “Si atunci, nu mai sunt eu – Persoana – cel ce face lucrul acesta, ci pacatul care locuieste in mine – natura pacatoasa”. Singurul care ma poate elibera de natura mea corupta e Duhul lui Dumnezeu (vezi Romani 8) a carui putere ma poate ridica deasupra naturii pacatoase. Singura conditie care se cere e ca eu, Persoana, sa umblu dupa indemnurile Duhului si nu dupa indemnurile firii pamantesti, adica ale naturii. Lupta aceasta este mai apriga decat putem explica, dar nu exista alta cale de a ne ridica deasupra naturii umane fara prezenta Duhului in noi.
Revenind la Hristos, noi spunem asa: Persoana lui Hristos a fost Dumnezeu Fiul, care a avut o natura umana fara pacat, dar pe care diavolul a incercat s-o corupa. Isus a avut un trup asemanator cu trupul lui Adam inainte de cadere, adica fara pacat, dar nu a fost o persoana cum a fost Adam, capabila sa aleaga raul. Persoana a fost Dumnezeu Fiul, iar Dumnezeu Fiul nu putea alege sa pacatuiasca, chiar daca a trait intr-o natura umana si S-a autolimitat pentru a se putea identifica cu noi.
