Imi aduc aminte de discutiile extrem de interesante pe care le aveam cu colegii mei – la fel de novici ca si mine – de la teologie. Una dintre intrebarile cu care ne-am confruntat multe ore, in multe seri, a fost aceasta: “cum vor fi mantuiti oamenii care nu il cunosc pe Hristos?” Dupa vreo 20 de ani, timp in care am putut sa-mi sedimentez multe doctrine, incerc un raspuns la aceasta intrebare.
De cele mai multe ori raspunsul la aceasta intrebare este sentimental, nu biblic. Cum poate un Dumnezeu drept sa trimita pe cineva in iad, daca nu a auzit de Hristos? Logica teologiei sentimentale e ca Dumnezeu nu poate sa faca asta, ca doar e drept si daca ei nu au avut sansa sa auda de Hristos inseamna ca vor fi mantuiti altfel. Se introduce, astfel, o alta cale de mantuire, de care beneficiaza cei care nu au avut sansa sa auda de Hristos. Si cum vor fi ei mantuiti? Pai daca au facut binele care le-a fost revelat in natura, in constiinta si in istorie. Adica prin faptele lor bune, in functie de cantitatea revelatiei.
Cred ca aceasta teorie este cladita pe un fel de surpatura interogativa. Se pune o intrebarea corecta “cum vor fi mantuiti?”, dar se omite intrebarea de baza, cea mai importanta: ce inseamna, de fapt, sa fii mantuit? Cei mai multi dintre cei care accepta si alte cai de mantuire, in afara lui Hristos, o fac pentru ca ei isi inchipuie mantuirea ca pe o rasplata a binelui, in consecinta raiul, ceea ce implica scaparea de focul iadului. Modul acesta reductionist de abordare a mantuirii a dus la multe erori de interpretare a Bibliei. Mantuirea nu e un cec in alb care iti garanteza intrarea libera in toate sferele ceresti.
In Noul Testament, mantuirea inseamna RELATIE cu Dumnezeu – si aici se deosebeste crestinismul de toate celelalte religii – de aceea ea este o experienta temporala si spatiala, dar si un proces care tine toata viata. Este o stare de fapt – acum si aici suntem mantuiti! – in care intram prin credinta si har, dar este, in acelasi timp si o relatie in care trebuie sa ramanem permanent – pana la capat, pana la sfarsit! – cu ajutorul Duhului Sfant care locuieste in noi. A fi mantuit nu inseamna a lua o nota de trecere la examen, ci inseamna sa intram intr-o relatie de partasie cu Sfanta Treime. Fara ideea de relatie, tot ce spunem noi despre mantuire este pura speculatie.
Putem intra noi in aceasta relatie cu Sfanta Treime altfel decat prin Hristos? NU! Nu exista nicio alta cale de a intra intr-o relatie cu Sfanta Treime decat prin Isus Hristos. Din punctul acesta de vedere, crestinismul este de un fundamentalism strigator la cer. Fara compromis, fara negociere, fara sa cedeze macar un centimetru, excluzand toate religiile si toate filozofiile, crestinismul afirma cat se poate de radical: Hristos este Singura Cale spre Dumnezeu, in afara Lui nu este mantuire. Vezi spre aprofundare: Ioan 14:6; Ioan 17:3; Fapte 4:12; 1Timotei 2:5.
Dar de ce spunem noi ca Hristos e singura Cale, Singurul Mantuitor?
In primul rand pentru ca este Singurul care ne poate reprezenta inaintea lui Dumnezeu. Nici un om nu poate sa stea in numele umanitatii si sa o reprezinte inaintea lui Dumnezeu in afara de Hristos, Singurul om fara pacat, Singurul care a implinit toata Legea lui Dumnezeu si care a satisfacut toata dreptatea lui Dumnezeu. Ascultarea Lui a devenit ascultarea noastra, iar dreptatea Lui ne-a fost transferata noua, pentru ca El este originea noii umanitati, al Doilea Adam, Fiul Omului (vezi: Romani 5:18 – 19). Fara Hristos, umanitatea ramane in vechiul Adam, in neascultare, in pacat si in moarte. Doar prin Hristos umanitatea se poate elibera de vechea ei natura si poate fi, prin nasterea din nou, adusa intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu.
In al doilea rand, pentru ca doar Isus Hristos a murit pentru pacatele noastre. Fara varsare de sange, ne spune Scriptura, nu este iertare de pacate, iar Isus si-a varsat sangele pentru a obtine iertarea pacatelor noastre. Pentru ca ne-a iubit, Dumnezeu se face om si moare in locul nostru. Cum putem crede noi ca exista si alta Cale spre Dumnezeu in afara de Hristos? Pai ce rost avea sa moara Fiul lui Dumnezeu daca ar fi existat si alta cale de mantuire in afara de propria-I moarte? Din respect pentru Dumnezeu, care a sacrificat TOT ce aveam pentru mantuirea noastra, nu putem accepta si alte cai de mantuire, indiferent ce implicatii morale si spirituale rezulta din refuzul acesta.
Suportand pe cruce intreaga grozavie a pacatului omenirii, Hristos il absoarbe in Sine Insusi si il dizolva. EL se incarca cu pacatele noastre pentru a le putea ispasi, adica pentru a le anula. Le absoarbe in trupul Sau nevinovat si le spala cu sangele Sau nevinovat. Din perspectiva ispasirii, Hristos este Unicul! Nimeni nu ar fi putut face asta. Datoria noastra fata de Dumnezeu trebuia, cumva, platita. Si cum poate plati o omenire pacatoasa datoria fata de un Dumnezeu Sfant? Prin intrupare, Dumnezeu rezolva aceasta dilema: Hristos, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat si om cu adevarat, nascut din fecioara Maria, ca reprezentant al omenirii, ca al doilea si ultimul Adam plateste datoria omenirii. Dumnezeu mantuieste omenirea prin moartea propriului Sau Fiu. Aceasta a fost Singura cale posibila de mantuire si acesta e mesajul pe care noi, crestinii il ducem pana la marginile lumii: in nimeni altul nu este mantuire, decat in Isus Hristos, Mantuitorul nostru. Daca acceptam alta cale, baza crestinismului se prabuseste, Hristos a murit in zadar.
Nu au decat sa se supere musulmanii pe noi si sa puna cate bombe vor ei. Evreii se pot supara si ei, dar nu ne pasa. Budistii n-au decat sa se revolte, noi proclamam ceea ce spune Scriptura: nu exista alta cale spre Dumnezeu decat prin Isus Hristos! Iar intr-o zi, cand Dumnezeu isi va incheia socotelile cu omenirea pacatoasa, “…in Numele lui Isus se va pleca orice genunchi al celor din ceruri, de pe pamant si de sub pamant si orice limba va marturisi spre slava lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domnul.” (Filipeni 2: 10-11) Da, ati citit bine. Orice genunchi si orice limba. Mohamed se va pleca in fata lui Hristos, Buda se va pleca in fata lui Hristos si Moise se va pleca in fata lui Hristos. Brahmani, shamani, vrajitori, magicieni, filozofi, preoti, imami si chiar insusi diavolul cu toti demonii lui, intr-o zi se vor pleca in fata lui Hristos si vor marturisi ca doar El, Isus Hristos este Domnul.
Cum vor fi mantuiti cei care nu au auzit de Hristos? Dumnezeu isi rezerva dreptul de a decide cu privire la destinul vesnic al oamenilor, dar ceea ce stiu e ca nu exista alta cale de mantuire in afara de Hristos.
