Predicarea lui Hristos era focalizata pe invatatura. Sunt mai multe pasaje – Luca 5: 1-3; Luca 5:17; Luca 13:10, 22 etc – unde il vedem pe Hristos “invatand” norodul. A fost supranumit, printre altele, “Invatatorul” si nu doar de catre ucenicii Sai. Chiar si Nicodim, un fruntas al fariseilor, il numeste “Invatatorule”, adica Rabinule. Amanuntul acesta este important pentru noi, pentru ca se pare ca Isus cauta mintea oamenilor mai mult decat emotiile lor, cauta sadirea informatiei mai mult decat starnirea unor emotii pozitive. Desi nu neglijeaza emotiile oamenilor, pe Isus il intereseaza mai mult intelegerea Adevarului decat experienta de moment, decat adrenalina produsa de provocarea emotiilor. Isus a pus peste 200 de intrebari ascultatorilor Sai, incercand sa-i faca sa gandeasca, sa analizeze si sa ia decizii.
Predicarea lui Hristos era relevanta pentru ca se adresa unor nevoi de baza ale oamenilor. El nu se ocupa de bazaconii, de vorbarii goale, de subiecte fara importanta, de mizilicuri. Predicarea Lui se adresa framantarilor interioare pe care le aveau ascultatorii Sai. Si daca e nevoie de ceva astazi e nevoie de o predicare care sa se adreseze nevoilor fundamentale ale omului, nu nevoilor lui artificiale. Predicile trebuie sa puna intrebari, dar si sa raspunda la intrebari. Din pacate, lumea cauta divertisment, teatru si voie buna. Hristos cauta sa deschida mintea oamenilor, ca ei sa “inteleaga” Adevarul, pentru ca intelegerea Adevarului deschide calea credintei si aduce libertate omului care se afla in intunericul necunoasterii.
Intotdeauna Isus predica in puterea Duhului. Predicarea Lui avea autoritate, iar inimile oamenilor ardeau. Cuvintele Lui penetrau intariturile mintii si daramau zidurile inaltate de catre diavol. Cuvintele Lui erau ca o sabie cu doua taisuri. Dupa inviere, pe drumul catre Emaus, Isus vorbeste cu doi dintre ucenicii Sai – care nu-l cunosteau – cam doua ore. Inima lor ardea, pentru ca Duhul Sfant e foc, iar focul iesea din Isus care era plin de Duhul Sfant. “Si au zis unul catre altul: nu ne ardea inima in noi, cand ne vorbea pe drum si ne deschidea Scripturile.”( Luca 24: 32 ) Pentru multi Scripturile sunt inchise, chiar daca le-au citit de mai multe ori sau poate ca au si invatat pe de rost unele pasaje. Ca sa intelegi Scriptura nu ai nevoie doar de cheia unei hermeneutici corecte, ai nevoie (si) de cheia Duhului Sfant, de focul autoritatii Celui care a inspirat Scripturile. Se cere de la predicatori foc, pentru ca doar focul poate schimba inimile oamenilor.
Multimile erau atrase spre El, pentru ca “nimeni nu vorbea ca omul acesta” (Ioan 7:45-46 ) Predicarea Lui era supranaturala, pentru ca predica sub ungerea Duhului. Prin Duhul care i s-a dat fara masura, Isus cunoastea gandurile oamenilor, le cunostea nevoile, stia ce e in ei si le vorbea in mod direct. Mesajul Lui mergea direct la tinta. “Ei erau uimiti de invatatura Lui, pentru ca vorbea cu putere.”( Luca 4:32)
Pasiunea lui Isus a fost Imparatia lui Dumnezeu. De obicei, prima predica pe care o tine un predicator are de a face cu subiectul care il pasioneaza cel mai mult. Vei cauta sa vorbesti despre ceea ce te captiveaza cel mai mult, despre ceea ce iti ocupa mintea si inima. Prima – dar si ultima predica – a Domnului Isus a fost despre Imparatia lui Dumnezeu (Marcu 1:15 si Fapte 1: 1-8). Subiectul Imparatiei este reluat deseori in predicile Lui si lucrul acesta ar trebui sa ne dea de gandit. Cele mai multe pilde ale Sale, de exemplu, au de-a face cu Imparatia. Pentru ucenicii Sai, adevarurile Imparatiei sunt descoperite de catre Tatal (Matei 11:25-26), dar adevarurile Imparatiei sunt ascunse celor intelepti si priceputi. De ce? Pentru ca ucenicii sunt “prunci”, dornici sa invete si sa aplice, pe cand fariseii si liderii religiosi se cred maturi si – asa cred ei – nu mai au ce sa invete.
Stephen Hawking a spus: “Cel mai mare inamic al cunoasterii nu este ignoranta, este iluzia cunoasterii.” Adica sa crezi ca stii cand, de fapt, nu stii. Iata problema fariseilor si a omului religios, in general. Cand Isus le vorbea despre Imparartie ei nu primeau nimic, pentru ca aveau impresia ca stiu totul despre Imparatie, iar cand stii totul, Dumnezeu nu mai are ce sa-ti reveleze.
Cred ca modul in care a predicat Isus trebuie sa devina modelul predicarii noastre. S-ar putea ca dorinta aceasta sa para iluzorie – eu nu predic asa asa cum a predicat Hristos … dar vreau sa predic asa cum a predicat El! – dar ce ar fi viata de credinta fara standardele pe care Dumnezeu le vrea? Daca suntem cu adevarat ucenicii Lui, ne ajunge sa fim ca Invatatorul nostru. Sa predicam ca El!
