Lumea in care traim cere extravaganta. Crestinii nu sunt scutiti de invazia acestor provocari. De multe ori cumparam obiectele pe care ni le dorim, nu pentru ca am avea nevoie de ele, ci pentru a-i impresiona pe cei cu care suntem in concurenta. Suntem lacomi, mandri, avari si ne departam cu pasi repezi de principiile Scripturii care, printre altele, ne cheama la simplitate. Ni se induce sentimentul de rusine atunci cand purtam lucruri vechi, expirate, sau demodate. Am vrea sa fim in rand cu moda, sa nu ramanem in urma, doar pentru a fi apreciati de cei din jur. Dar, spunea cineva, “a te conforma unei societati bolnave inseamna a fi tu insuti bolnav!”. E bine sa ne imbracam frumos, elegant, in asa fel incat sa nu se creada ca venim direct din Evul Mediu, dar ceea ce face diferenta intre simplitate si extravaganta e motivatia pe care o avem. De ce ma imbrac intr-un anumit fel? Pentru ca imi place si imi pune in valoare personalitatea, sau pentru ca vreau sa impresionez si sa afisez ceea ce nu sunt in realitate? Simplitatea atinge in mod evident fiecare aspect al vietii noastre.
Biblia ataca, in mod repetat si extrem de dur, atat in Vechiul cat si in Noul Testament, dorinta de imbogatire. In Luca 16:13 Isus ne spune: “Nu puteti sluji lui Dumnezeu si lui Mamona”. Domnul Isus a stiut ce putere are bogatia asupra sufletului atunci cand a spus:“Nu va strangeti comori pe pamant (…) ci strangeti-va comori in cer. (…) Pentru ca unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra”, Matei 6:19-21. Pavel, pe de alta parte, ne spune ca “nici un lacom de avere, care este un inchinator la idoli, n-are parte de mostenire in Imparatia lui Dumnezeu” Efeseni 5:5, iar in 1Timotei 6:10 ne spune “Caci iubirea de bani este radacina tuturor relelor si unii care au umblat dupa ea, au ratacit de la credinta, si s-au strapuns singuri cu o multime de chinuri”.
Dar, ca sa fim onesti, trebuie sa spunem ca Biblia nu e nici pro-saracie. Saracia nu este o binecuvatare in sine si nu este cea mai buna stare in care poate trai un crestin. Biblia nu ne incurajeaza sa traim in saracie, ci ne incurajeaza sa traim in simplitate. Proverbe 30: 7-9 este unul dintre textele de baza in aceasta privinta “ (…) nu-mi da nici saracie, nici bogatie, da-mi painea care-mi trebuie” – asta inseamna simplitate!
Traind in simplitate vom dobandi o perspectiva corecta asupra lucrurilor pe care le detinem. Simplitatea ne invata sa nu ne incredem in lucrurile materiale si sa nu ne lipim inima de ele. Ma intreb de ce oare neglijam aceasta disciplina spirituala? Oare nu cumva pentru ca ameninta interesul si grija noastra de a duce o viata imbelsugata? Ne place confortul, luxul, bogatia, extravaganta. Ne place sentimentul de posesiune, pentru ca ne da incredere in noi insine. Ne place sa fim cineva si sa avem un nume, pentru ca acesta-i mediul din care se alimenteaza mandria noastra luciferica.
Da, aveti dreptate, exista riscul ca simplitatea sa degenereze in legalism. Dar este un risc pe care trebuie sa ni-l asumam. In ciuda riscurilor si a interpretarilor legaliste vis-à-vis de simplitate, trebuie sa intelegem clar ca Domnul Isus ne chema sa traim o viata simpla! Trebuie sa evitam orice ne-ar putea distrage de la a cauta mai intai Imparatia lui Dumnezeu. Eul tanjeste dupa atentie, dupa recunoastere si dupa aplauze. Simplitatea ne invata sa renuntam la slava lumii si sa traim dupa principiile lui Dumnezeu, pentru ca doar asa putem sa traim o viata cu adevarat libera.
