Share Button

De ce va timp ni se spune ca in Septembrie 2015 va veni sfarsitul lumii. Unii crestini mai nestatornici au inceput deja sa se ingrijoreze. In stanga si in drepta auzi ca un asteroid urias ar putea lovi pamantul, iar in cativa ani musulmanii vor invada Europa. Altii cred ca, pe fondul crizei financiare care va lovi din nou anul acesta, Anticristiul se va arata. Dar sunt reale aceste scenarii? Ne intoarcem, din pacate, la aceleasi asteptari eshatologice infantile, naive si chiar nocive din secolul al XVIII-lea.

Nu de mult, am citit un articol „atragator” (?!)  cu privire la aceasta situatie: „Urmeaza Foametea si Antichristul. Apoi ceruri noi si un pamant nou.” Titlul, desi nu este convingator, enunta perspectiva multor pocaiti asupra eshatologiei biblice. Evenimentele eshatologice sunt prezentate cronologic, cu o siguranta luata nu stiu de unde si cu asigurari ca asa spune Biblia. Ce urmeaza? Asta urmeaza! Apoi asta si la urma asta!

Bineinteles ca trebuie sa urmarim ceea ce se intampla in jurul nostru. Evenimentele pe care le traim ar trebui sa ne uimeasca, dar nu sa ne ingrijoreze. Sunt vremuri grele, vremuri cumplite, vremuri de inercare spirituala si de necaz. Dar putem oare da asigurari ca sunt evenimentele premergatoare venirii lui Hristos? Putem garanta ca asteptarile si convingerile noastre sunt infailibile? Sub nici o forma, NU!

Apostolii l-au asteptat pe Hristos in timpul vietii lor. Si nu a venit in timpul vietii lor. Dar asteptarea aceasta le-a schimbat viata! Au asteptat si au grabit venirea zilei lui Hristos. Si ne-au spus si noua  sa facem la fel, adica sa asteptam si sa grabim venirea zilei Lui.

Nu trebuie sa ne ingrijoreze ca Apocalipsa se implineste in afara noastra, ci ar trebui sa fim ingroziti ca Apocalipsa se implineste in noi. Babilonul cel mare e pe umerii nostri. Inchinarea la fiara are loc in inima noastra, nu la picioarele Papei. Semnul fiarei e gravat pe mentalitatea si ideologiile  noastre. E un numar de jos, nu de sus. E om (6)  in toate aspectele lui (666). Nu are nimic de sus, din Dumnezeu (7), nu e desavarsit (777). Adevarata lupta se da in sufletele noastre. Acolo e adevarata foamete.  Acolo e adevaratul necaz. Acolo vrea sa se nasca antichristul. Ori de cate ori nu ne gasim placerea si desfatarea in Hristos suntem deja in Necaz. Lumea care ne subjuga si nu ne da voie nici sa vindem, nici sa cumparam, iata „666” – lea care ar trebui sa ne ingrijoreze. Inchinarea formala – nu in duh si adevar, cum cere Scriptura – ne arunca deja inaintea balaurului incornorat. Iubirea de bani si de lux lumesc, iata dovada ca suntem cetatenii Babilonului celui Mare, cetatea tuturor spurcaciunilor diavolesti.

Apocalipsa nu trebuie exagerata; nu trebuie sa banalizam evenimentele si sa fortam interpretarea lor pentru a le incadra in tipare extrem de subiective si saracacioase. Realitatea nu se poate integra in fantezia noastra, iar fantezia noastra in nici un caz nu reprezinta realitatea.

Este Apocalipsa o carte cronologica? Uneori da, alteori nu. Fiind o carte profetica, nici nu este interesata de o cronologie exacta. Scopul ei nu e sa prezinte evenimentele cronologic, ci sa prezinte finalitatea conflictului dintre bine si rau. In cele din urma – si asa au perceput mesajul Bisericile carora le-a fost destinata cartea – Dumnezeu va invinge! Conflictul e dur, vom trece – ca Biserica a lui Hristos – prin mari incercari, dar Dumnezeu va invinge. Nu avem motive sa ne temem. De aceea Duhul si Mireasa zic: „Vino Doamne Isuse!”

Pentru noi, REvenirea Lui  e „fericita noastra nadejde”, implinirea deplina si desavarsirea noastra. Atunci cand se va arata El, vom fi ca El. De ce ne-am teme?! Chiar daca cerurile vor trece cu trosnet si se vor topi de caldura, chiar daca foametea va cutreiera pamantul, asteroizii vor izbi Tera, antichristul isi va face de cap, iar fiara si proorocul mincinos vor insela omenirea, noi, Biserica Lui,  nu ne vom opri din drum, ci vom zice neincetat: „Vino Doamne Isuse!”.