Biserica se simte uneori obligata sa iasa pe stadioane, incercand sa se prezinte lumii, dar uita ca stadionul e locul in care si lumea isi prezinta marfa, propriilor spectatori. Ceea ce facem noi pe stadioane nu e evanghelizare, in adevaratul sens al cuvantului, e pur si simplu o prezentare a ceea ce avem. Am vrea ca lumea sa ne vada si alt fel de cum isi imagineaza. Am vrea sa vada ca avem calitate. Dorinta de a ambala cat mai frumos mesajul poate duce uneori la denaturarea continutului.
Nu cred ca evanghelizarea de pe stadion – la ora actuala – conduce la o comunicare reala. Oamenii vin la spectacol, se distreaza, vorbesc, mananca si beau. Datorita lipsei de educatie, lasa in urma lor zeci de saci de gunoaie.
Stadionul amageste Biserica si ii intinde curse. Nu acolo trebuie sa evanghelizeze Biserica.
Evanghelizarea Bisericii este mobila, nu statica. Noi suntem Biserica infiltrata in lume. Mesajul il purtam in inimile si in vietile noastre. Suntem cetatea asezata pe un munte si lumina pusa intr-un sfesnic. Stadionul este “obrocul’ care ne stinge lumina si ne face sa credem ca ne-am facut datoria. Evanghelizarea adevarata nu se face nici pe stadion si nici macar in cladirea Bisericii. Evanghelizarea adevarata se face acolo unde sunt oamenii, nu acolo unde ai vrea tu sa vina ei. Tu, cel care te pretinzi ucenicul Domnului Isus esti Evanghelia mobila. Evanghelia nu e scrisa doar pe pagini albe de hartie, Evanghelia e scrisa in inima si in viata ta. Tu esti Evanghelia lui Isus Hristos. Oare ce citesc oamenii?
Dorinta de spectacol este spiritul ce domina stadionul. Cand esti inconjurat de camere de filmat, de reporteri de la diferite publicatii, cand mii de oameni se uita la tine, sufletul si mintea ta devin terenul in care spiritul stadionului, dorinta de spectacol, incepe sa domneasca.
Pocaitii sunt ca pestele pe uscat pe stadion, se sufoca, se usuca, pentru ca ei innoata bine doar in Biserica. Ei nu isi dau seama ca stadionul nu e Biserica, ci doar o vitrina pe care o inchiriem de la lume pentru a ne prezenta si noi marfa. Uneori reusim, alteori nu.
Stadionul e vitrina lumii, e posedat de un duh de spectacol care te amageste. Nu cred ca menirea Bisericii e sa stea prea mult in vitrina lumii. Uneori e bine sa avem o “prezentare de marfa”, dar sa nu facem gresela sa credem ca asta e misiunea noastra !
Datoria noastra este sa fim Evanghelia vie.
