„Ah! Doamne Dumnezeule, iata, Tu ai facut cerurile si pamantul cu puterea Ta cea mare si cu bratul Tau intins: nimic nu este de mirat din partea Ta!” (Ieremia 32: 17)
Albert Einstein spunea ca „cel care nu-si mai poate lua ragazul sa se minuneze, cuprins de o uimire infricosata, se poate socoti ca si mort: caci e un orb.” Mirarea in fata maretiei lui Dumnezeu este o calitate a sufletului viu, a inimii care bate pentru Dumnezeu, a omului care cauta fata Domnului si umbla cu Dumnezeu.
Ieremia este uimit de planul lui Dumnezeu. Dumnezeu anunta distrugerea Ierusalimului si ducerea poporului in robie, dar, impotriva oricarui rationament omenesc, il pune pe Ieremia sa cumpere un ogor si sa proroceasca „…iarasi se vor mai cumpara case, ogoare si vii, in tara aceasta.” Ieremia cumpara un teren ce urmeaza sa fie distrus, doar pe baza promisiunii ca peste multa vreme Dumnezeu va restaura Israelul.
Nimic nu este de mirat din partea Ta, Doamne!
Dorinta lui Dumnezeu de a rascumpara ne produce uimire. Harul lui Dumnezeu manifestat in Hristos Isus ne pune in incurcatura. Noi nu putem intelege dragostea lui Dumnezeu, dar ne putem mira de ea. Noi nu putem explica logic anumite actiuni ale lui Dumnezeu, dar ne putem mira in fata lor. Gresim lamentabil cand incercam sa explicam ceea ce de fapt ar trebui sa ne mire, sa ne uimeasca. Uimirea deschide calea adevaratei inchinari.
Nimic nu este de mirat din partea Ta, Doamne!
Ce asteptari ai de la Dumnezeu? Ce lucruri astepti sa faca Dumnezeu pentru tine? Nu merge la Biserica doar ca sa omori timpul sau ca sa mai pontezi o zi in casa Domnului. Cere-i Domnului lucruri care sa te uimeasca, lucruri mari, lucruri profunde care produc in suflet o uimire dumnezeiasca.
Nimic nu este de mirat din partea Ta, Doamne!
