Exista cel putin doua pozitionari gresite pe care trebuie sa le evitam cand vine vorba de botezul cu Duhul Sfant. Prima este sa confundam botezul cu Duhul Sfant cu manifestarile contrafacute si teatrale. Adica sa ne uitam la oportunistii care abuzeaza de naivitatea oamenilor si sa spunem, nervosi: “decat asa mai bine nu!” Concentrandu-ne prea mult pe falsitate, riscam sa neglijam autenticul. Din pacate, multe manifestari extremiste din mediul penticostal / carismatic au dus la respingerea ingrijoratoare a invataturii cu privire la botezul cu Duhul Sfant. Sunt persoane care numai cand aud expresia “botezul cu Duhul Sfant” iau pozitie defensiva, nu suporta nicio invatatura, nu vor sa auda de asa ceva. Se blocheaza din cauza experientelor negative. Apoi, sa credem ca botezul cu Duhul Sfant este biblic, este promisiunea Tatalui si este ceva bun, dar sa nu ne intereseze sa-l cautam. Slava Domnului ca sunt mantuit, ca am primit credinta si harul, dar experienta asta numita “botez cu Duhul Sfant” nu este pentru mine. Trebuie sa evitam o astfel de pozitionare gresita.
Invatatura despre botezul cu Duhul Sfant este intalnita in toate cele patru Evanghelii (Vezi: Matei 3: 10 – 12; Marcu 1:7 – 8; Luca 3: 16 – 17; Ioan 1: 32 – 34). Analizand aceste pasaje, vom oberva ca scopul botezului cu Duhul Sfant – cel putin in intelegearea lui Ioan Botezatorul – este legat de rodirea credinciosului. Fara roada buna vom fi taiati. Isus are securea infipta la radacina pomilor, adica actiunea de judecata impotriva nerodirii a inceput. Cei rascumparati trebuie sa aduca roada. Fara roada buna, pomii sunt condamnati la pierire, la taiere. Vor fi taiati si aruncati intr-un foc care nu se va stinge, adica moartea vesnica, iazul de foc si pucioasa. Ca sa putem aduce roada, El (Isus Hristos) ne boteaza cu Duhul Sfant si cu foc. Desi expresia “cu Duh Sfant si cu foc” este interpretata, de cele mai multe ori, ca referindu-se la doua feluri de botez – botezul cu Duhul Sfant si botezul cu foc – eu prefer sa o interpretez ca referindu-se la un singur botez, al carui rol principal este producerea roadei in credincios. Duhul Sfant, fiind foc mistuitor, cand se revarsa peste cineva aduce cu Sine putere sfintitoare. Si chiar daca actiunea aceasta produce durere in sufletul pacatos – acesta este, probabil, motivul pentru care cei mai multi refuza botezul cu Duhul Sfant – Ioan ne spune ca e de preferat sa fii in focul Duhului, care e focul vietii, decat sa fii in focul vesnic, care e focul mortii.
Observam in textele din Evanghelii diferenta fundamentala dintre botezul lui Ioan si botezul lui Isus. Eu, spune Ioan Botezatorul, va botez cu apa – apa este un element care tine de exterioritate – dar EL, Isus Hristos, va va boteza cu Duhul Sfant – Duhul este un element care tine de interioritate. Apa se ocupa de exterior, Duhul se ocupa de interior. Apa este doar un simbol al curatirii, pe cand Duhul este agentul real al curatirii. Aveti nevoie de botezul in apa, dar aveti nevoie si de botezul cu Duhul Sfant.
In pasajul din Evanghelia dupa Ioan, Duhul Sfant este Cel care il descopera pe Hristos. Ce este unic in textul acesta este amanuntul pe care ni-l da Ioan in versetul 33. Duhul nu doar ca se coboara peste Isus – de coborat, Duhul s-a coborat si in Vechiul Testament peste oameni – dar Duhul ramane peste Isus. El se coboara si se opreste peste Isus, pentru ca Duhul Sfant este Duhul lui Isus si El il poate da oricui doreste. Cine vrea botezul cu Duhul Sfant trebuie sa vina la Isus. Nu poti cauta Duhul in afara lui Hristos, pentru ca Duhul este al Lui.
Este important sa ne ferim de erori si sa evitam extremele – fie ca sunt in partea hiperactiva si zgomotoasa, fie ca sunt in partea inerta – dar si mai important este sa experimentam fagaduinta Tatalui, botezul cu Duhul Sfant. Promisiunea Tatalui este ca va actiona in asa fel in viata omului incat structura lui interioara se va schimba in mod radical, iar cine va asculta de indemnurile Duhului va avea viata si va aduce roada pentru Dumnezeu.
Extremele pe care le intalnim, uneori, in practica bisericeasca nu justifica nepasarea noastra fata de promisiunea Tatalui, care este pentru noi si pentru toate generatiile de credinciosi care vor sa aduca roada pentru Dumnezeu (Fapte 2:39).
