Printre altele, Solomon, in Proverbe, tuna si fulgera impotriva leneviei, acest viciu antic, modern si postmodern care, ca in cazul femeii cu scurgere de sange, secatuieste individul de toate resursele posibile si il conduc, inevitabil, spre o stare de inactivitate tampa unde fericirea se contopeste cu perna.
Du-te la furnica, lenesule (6:6); pana cand vei sta culcat, lenesule? Cand te vei scula din somnul tau? (6:9); drumul lenesului este un hatis de spini (15:9); poftele lenesului il omoara, pentru ca nu vrea sa lucreze cu mainile (21:25); lenesul isi vara mana in strachina si n-o duce iarasi la gura (19:24). Iar ceea ce este si mai interesant e ca “lenesul se crede mai intelept decat sapte oameni care raspund cu judecata”(26:16) ca si cum in puturosenie s-ar gasi izvorul nestavilit de intelepciune.
Lancezeala, lenea si plictiseala neintererupta au fost identificate de sfintii Bisericii drept pacate capitale. Se spune ca atunci cand diavolul a vrut sa-l atace pe Antonie cel Mare – parintele monasticismului (cca 251 – 356 d.H.) – i-a provocat acestuia stari de plictiseala, lene si fantezii ciudate, dar nu a reusit sa-l invinga, astfel ca s-a napustit asupra lui si l-a batut zdravan. Antonie, plin de umor sfant, a ras si de aceasta strategie a necuratului. Imi este greu sa-mi imaginez ca diavolul ar fi avut de furca cu el daca isi baga capul in perna pana pe la orele amiezii si nu ar fi avut alt plan in viata decat sa-si omoare timpul.
Lenea este un viciu pe care Biserica nu mai poate sa-l ignore. Crestem o generatie de tineri – si imi pare rau ca generalizez – care nu vor sa faca nimic. Nici sa citeasca, nici sa munceasca, nici sa cultive virtutile cardinale. Singurii muschi pe care si-i dezvolta sunt muschii degetelor … de la atata batut la tastatura. Vom avea o generatie cu degete musculoase, cu posterioare plate si cu creiere mici. Este inadmisibil ca un tanar de 15 ani sa nu citeasca macar o carte intr-un an. Este grotesc, ofensator si imoral. Lipsa de activitate fizica si intelectuala ii saraceste si ii transforma in pernofili, iar pernofilia este un pacat de moarte.
Viciile incep in minte, indiscutabil, dar cea care le dezvolta este lenevia. Lenea este clocitoarea tuturor viciilor care ne domina si cu care ne luptam degeaba daca nu punem osul la treaba. Ii este greu unui om care-si disciplineaza atat mintea cat si trupul sa mai nascoceasca pacate si sa caute ocazii de a se destrabala. Disciplina iti ordoneaza prioritatile, iti pune viata pe fagasul normal si iti ofera resurse de a face ceva cu viata aceasta care este un dar de la Dumnezeu.
In alergarea noastra dupa Dumnezeu trebuie sa incepem cu lucrurile elementare, nu cu cele supraumane. Nu te pune nimeni sa atingi nivelul de sfintenie al lui Pavel sau al lui Petru, dar poti incepe sa te vindeci de lenevie. Cand reusesti sa te eliberezi de viciul acesta vei vedea cum virtutile crestine vor prinde contur in viata ta, te vei schimba, vei progresa si viata ta va capata un sens. Schimbarea presupune sa-ti dezlipesti capul de perna, sa te ridici din patul caldut si sa incepi sa faci ceva cu mintea si cu trupul tau.
Sa nu se supere parintii pe mine cand voi spune ca epidemia aceasta de lene este cultivata si de catre noi, parintii. Din dorinta de a le asigura ceea ce noi nu am avut ii cocolosim prea mult, le permitem sa stea prea mult in lumea virtuala, nu ii indemnam sa faca sport, nu le trasam responsabilitati, nu le urmarim evolutia intelectuala, nu le facem un program de citit si le oferim tot ce isi doresc fara sa le cerem ceva in schimb.
Intr-o dimineata de Duminica, parintii credinciosi s-au dus sa-si trezeasca odorul, adolescent, ca sa mearga la biserica. Acesta i-a intampinat intr-un mod inedit, cu un afis pe usa: “Va rog sa nu ma treziti. Sunt obosit! Vreau sa dorm! Astazi nu merg la biserica.” Uimiti si ei de creativitatea pruncului, parintii l-au lasat sa doarma linistit pana dupamasa cand, peste vreo patru ore, avea sa se insereze si sa inceapa adevarata viata a copilului care, ca multi din generatia lui, doarme ziua si traieste noaptea.
“Am trecut pe langa ogorul unui lenes, si pe langa via unui om fara minte. Si era numai spini, acoperit de maracini si zidul de piatra era prabusit. M-am uitat bine si cu luare aminte si am tras invatatura din ce am vazut. ‘Sa mai dorm putin, sa mai atipesc putin, sa mai incrucisez mainile putin ca sa ma odihnesc!’… Si saracia vine peste tine pe neasteptate, ca un hot si lipsa, ca un om inarmat.”(Proverbe 24: 30 – 34)
by Laurentiu Balcan
