Ioan 9 – vindecarea orbului din naștere. Exegeza în context.
Calea omului religios a fost aproape întotdeauna întortocheată, sub forma cheii sol. Una dintre ciudățeniile ei este modul în care – prin excelentă – îl condiționează pe Dumnezeu : “Omul acesta nu vine de la Dumnezeu pentru că nu ține Sabatul.”, v 16. Dorința de a controla divinitatea este una dintre dorințele primordiale pe care le naște mândria. Nu doar că vrem să-i controlăm pe semenii noștri – libertatea individului este un concept extrem de vag în organizațiile religioase conservatoare – vrem să controlăm până și lucrările lui Dumnezeu. Omul religios iți va spune că ce nu face parte din canonul lui nu este de la Dumnezeu.
Omul religios refuză nebunește dovezile puterii lui Dumnezeu : ‘’…n-au crezut că fusese orb și ca își căpătase vederea ‘’, v18. Pentru omul religios, dovezile puterii lui Dumnezeu sunt, de multe ori, șmecherii ale liberalilor, ale moderniștilor, ale celor ce părăsesc vechile cărări. Pentru un fanatic religios Dumnezeu nu poate ieși din propriile lor tipare. Dumnezeu face minuni doar la ei și numai în condițiile lor. Dumnezeul lor este unul exclusivist și controlabil.
Omul religios își instaurează dominarea prin teama, intimidare și amenințare : ‘’ …se temeau de iudei ;…sa fie dat afara din sinagogă’’, v22. Natura umana este mult mai slaba decât ne imaginăm noi și poate fi, din păcate, prea ușor manipulata. E nevoie de curaj și de lumină de la Dumnezeu ca să-ți înțelegi individualitatea, rolul în Biserică și autoritatea de copil al lui Dumnezeu. Niciodată să nu dați crezare celor ce într-o mana țin Biblia, iar cu cealaltă amenință masele care, uneori, refuza să-i urmeze. Calea Domnului este una a libertății și a harului ; calea omului este calea fricii și a intimidării.
Omul religios are impresia că le știe pe toate : ‘’Dă slavă lui Dumnezeu, noi știm ca omul acesta este un păcătos.’’v 24. Ei le știu pe toate, ei înțeleg mersul tuturor lucrurilor, ei au răspuns la toate problemele și iți explica chiar și ce nu vrei tu să ți se explice. Beția atotștiinței a făcut ravagii în mediul evanghelic romanesc. Ne este greu sa recunoaștem ca revelația ni se da cu măsură și că aici, pe pământ, cunoaștem în parte și înțelegem în parte. Nu le știm pe toate !
Omul religios este ancorat aproape întotdeauna în trecut : ‘’…Dumnezeu a vorbit lui Moise’’, v 29. Dumnezeu a vorbit lui Moise, dar ți-a vorbit și ție ? Dacă rămâi ancorat în trecut nu poți vedea prezentul lui Dumnezeu. Da, Dumnezeu a lucrat în trecut, dar Dumnezeu lucrează și astăzi prin oamenii dedicați Lui. Omul religios invoca până la isterie trecutul, dar fără nicio referire la prezent, pentru că el trăiește din amintiri. Amintirile îl chinuiesc, prezentul nu îl interesează.
Omul religios nu stă la discuție cu tine ; respecți regulile lui ești acceptat, nu le respecți ești dat afara : ‘’…Și l-au dat afară.’’, v33. Pentru omul religios nici măcar vindecarea unui orb din naștere nu contează, pentru că tot ce amenință echilibrul fragil al sistemului lor diabolic este eliminat, fără discuție și fără drept de apel. Pentru el tu nu contezi, ideile tale nu au valoare, experientele tale nu sunt luate în considerare. Sistemul este tot ceea ce contează.
by Laurentiu Balcan
