Disciplinele spirituale nu sunt eficiente daca nu sunt practicate regulat. Nu poti avea pretentia sa construiesti ceva durabil in viata ta daca nu insisti si daca nu perseverezi asupra disciplinelor. Fiecare avem nevoie de disciplina, asa cum un sportiv are nevoie de disciplina pentru a reusi in ceea ce si-a propus. Totusi, spre deosebire de sportivi, unde vointa proprie si motivatia sunt suficiente, un credincios are nevoie de puterea si de calauzirea Duhului Sfant asupra vietii sale. Disciplinele spirituale practicate doar prin vointa proprie duc, inevitabil, la fariseism. Fiecare dintre noi avem nevoie de HAR pentru a deveni ceea ce Dumnezeu intentioneaza sa devenim.
DISCIPLINA TACERII
Omul vorbeste mai mult decat trebuie. Iacov (Iacov capitolul 3) merge pana acolo incat spune ca daca nu greseste cineva in vorbire este un om desavarsit. Aceasta disciplina restabileste echilibrul pe care, de cele mai multe ori, noi insine il distrugem. Daca am sti sa tacem atunci cand trebuie, am evita o multime de neplaceri.
Solomon (Eclesiastul 3:7) ne spune ca exista o vreme pentru vorbire si o vreme pentru tacere. Fiecare dintre noi trebuie sa invatam sa cunoastem vremea tacerii. Pentru aceasta trebuie sa practicam momente de tacere. Pune-ti deoparte perioade din zi cand sa nu vorbesti deloc, momente in care sa te retragi si, in liniste, sa incerci sa-ti deschizi urechile sufletului. Ar fi de preferat ca, cel putin o data pe luna, sa ai o zi in care sa incerci sa nu vorbesti deloc. O zi petrecuta in mijlocul naturii, departe de lumea nebuna de asfalt, inconjurat de creatia mareata a lui Dumnezeu, in care sa inveti sa-L onorezi pe El prin tacerea ta. De multe ori nu-L auzim pe El, pentru ca vorbim prea mult.
“Daca ne-am inchipui ca trebuie sa vorbim mai mult decat sa ascultam, atunci am avea doua guri si o singura ureche.” (Mark Twain)
Texte de analizat: Proverbe 25:11; Eclesiastul 5:1-2; Psalmul 39:1-2; Proverbe 10:19; Proverbe 17:18; Psalmul 37:7; Plangeri 3:26.
DISCIPLINA SIMPLITATII
Am scris si am vorbit despre simplitate in mai multe randuri. Am incercat sa nu fiu doar un teoretician, ci mi-am impus sa practic disciplinele spirituale pentru a le vorbi altora si din propria mea experienta. Cred ca lipsa de simplitate este cauza multor probleme cu care ne confruntam. Desi incercam sa parem simpli in domenii care nu mai sunt relevante pentru fondul problemei, ne confruntam cu o invazie de mandrie si extravaganta in domenii cu adevarat relevante. Personal, nu cred ca mai intereseaza pe cineva daca o sora poarta sau nu poarta batic pe strada. Ideea ca baticul ar fi semnul pocaintei este complet depasita. Oamenii se uita la atitudine, la caracter, la modul in care ne practicam credinta. Viata noastra arata ce fel de credinciosi suntem.
Iata o situatie care descrie modul in care este privita uneori simplitatea. Intr-o biserica din nordul Romaniei – chiar daca ne aflam in secolul 21 – fratii inca nu poarta cravata, nu accepta rochii de mireasa – nici pomeneala de podoabe de nunta – nu au televizor in casa, se opun muzicii moderne, mai ales instrumentelor “nespirituale” si mai fac inca multe lucruri prin care incearca sa dovedeasca ca sunt pocaiti. Ca ei au asemenea incredintari nu ar fi o problema, fiecare isi impune limite proprii si decide ce lucruri ii sunt sau nu ii sunt de folos. Dar aceiasi frati pocaiti au cele mai mari case (viloaice!) din localitate si probabil cele mai scumpe masini din judet. Un prieten mi-a spus ca un frate avea un Bentley facut la comanda. M-am distrat copios, pentru ca situatia e de-a dreptul penibila. Adica nu am cravata, nu am televizor, dar ma plimb cu Bentley-ul si iti predic tie, naivul care ma asculti, ca trebuie sa te pocaiesti si sa fii smerit in imbracaminte.
A fi simplu inseamna a fi liber, pentru ca disciplina simplitatii reflecta o realitate interioara ce se manifesta intr-un mod de viata exterior.
