POSTUL
Postul este una dintre disciplinele spirituale care, mai ales in secolul 21, este privita cu o foarte mare reticenta. Cei care obisnuiesc sa posteasca sunt priviti uneori ca fiind extremisti, sau fanatici religiosi, pentru ca, dupa mentalitatea noastra ne este greu sa pricepem de ce ar avea nevoie Dumnezeu de chinul nostru pentru a ne raspunde. Accentul- exagerat uneori- pe care il punem pe “slujirea din inima” ne face sa nu mai privim cu seriozitate disciplinele care implica sacrificarea dorintelor trupesti. Conteaza inaintea lui Dumnezeu sacrificiul dorintelor noastre? Biblia ne spune ca DA.
Unul dintre versetele remarcabile cu privire la disciplina trupului se gaseste in 1Corinteni 9:27: “Ci ma port aspru cu trupul meu, si-l tin in stapanire, ca nu cumva, dupa ce am propovaduit altora, eu insumi sa fiu lepadat.” Postul este una dintre disciplinele esentiale care vizeaza “stapanirea trupului”.
Postul biblic este intotdeauna orientat spre scopuri spirituale. Nu trebuie sa confundam postul cu greva foamei, care are scop politic si nu e nici cura de slabire, caci in cazul acesta vedetele Fashion TV ar fi mai sfinte decat multi credinciosi.
In Vechiul Testament, postul era folosit pentru a cauta calauzire din partea lui Dumnezeu (2Cronici 20:3-4; Estera 4:16; Ezra 8:21), pentru a primi raspuns la rugaciune (2Samuel 12: 16; Daniel 9:3), pentru a exprima pocainta sincera (Iona 3:5-10; Neemia 9:1-3) si pentru alte cauze care trebuiau “auzite in ceruri” (Isaia 58:4). Inca de atunci, Dumnezeu a incercat sa-si invete poporul ca simpla abstinenta de la mancare si bautura nu este suficienta. Degeaba postesti daca ramai acelasi om firesc, separat de Dumnezeu si supus altor vicii ale trupului. Postul trebuie sa transforme inima – studiati Isaia 58: 3-11, un pasaj esential in a intelege esenta disciplinei postului – pentru a avea efect in plan spiritual.
Dupa botezul Sau, Domnul Isus a postit timp de 40 de zile si a fost ispitit de diavolul, care s-a grabit sa-i faca o vizita. Se prea poate ca dupa o perioada de post indelungata, primul care sa te viziteze sa nu fie Dumnezeu, ci diavolul. Satan se simte amenintat cand credinciosii cauta fata Domnului cu rugaciune si post, pentru ca postul este o declaratie agresiva ca noi NU suntem supusi dorintelor trupesti, firesti, manipulate de catre diavol, ci suntem supusi lui Dumnezeu. Postul declanseaza resurse spirituale de neimaginat. Nu e de mirare ca, dupa ispitirea Sa, Luca ne spune ca Isus s-a intors in Galilea “plin de puterea Duhului” (Luca 4:14) Postul placut lui Dumnezeu duce inevitabil la plinatatea Duhului in viata credinciosului.
Fariseii- ca si ucenicii lui Ioan Botezatorul- posteau de doua ori pe saptamana (Matei 9:14; Luca 18:12). Vazand ca ucenicii Domnului Isus nu posteau deloc, au intrebat mirati: “De ce?” Isus le spune ca, deocamdata, nu e nevoie sa posteasca – Mirele este cu ei – dar va veni vremea cand si ei vor posti. Biblia nu ne spune cat de des trebuie sa postim si nici nu stabileste un program anual de post. Dar Isus ne spune ca ucenicii Lui, adica noi, trebuie sa postim si trebuie sa postim in asa fel incat oamenii din jur sa nu observe. In felul acesta, credinciosul isi va primi rasplata de la Dumnezeu, nu de la oameni (Matei 6:16 – 18).
Sunt situatii cand anumite probleme spirituale nu pot fi rezolvate decat prin rugaciune si post. Isus ne spune ca sunt soiuri de draci care nu ies afara decat cu “rugaciune si post” (Matei 17:21). Biserica trebuie sa exceleze in aceasta disciplina spirituala. Probabil ca una dintre cauzele pentru care lumea se afunda tot mai mult in intunericul diabolic care ne invaluie este si faptul ca Biserica nu mai posteste, sau daca posteste o face de ochii lumii, nu de dragul lui Dumnezeu.
Solutie practica: Alege-ti o zi pe saptamana in care sa practici aceasta disciplina. Renunta nu doar la mancare si bautura, dar si la alte activitati (TV, calculator etc.) care iti pot distrage atentia de la Dumnezeu. Dedica-te rugaciunii, dar si altor discipline spirituale, in special studiului si meditatiei biblice. Bineinteles ca nimeni nu este obligat sa posteasca – postul obligatoriu este un non-sens – dar recomandam tuturor sa se implice in slujire si prin post, cum facea Ana (Luca 2:37) si sa sustina cauzele pentru care ne rugam. Am observat ca o zi de post pe saptamana – in care ne dedicam cu tot ceea ce avem prezentei lui Dumnezeu – este extrem de benefica pentru cresterea spirituala. Cu ajutorul acestei discipline invatam sa nu ne lasam dominati de lucrurile trecatoare.
Postul restabileste echilibrul pe care asa de usor il pierdem.
