SLUJIREA
Asa cum spuneam, disciplinele spirituale isi propun transformarea omului interior. Cu ajutorul lor ne punem in locul unde Duhul Sfant poate lucra in inimile noastre. Ele nu sunt un scop in sine, ci sunt mijloace prin care experimentam harul nespus de felurit al lui Dumnezeu.
Ajungem acum la una dintre disciplinele spirituale favorite ale Domnului Isus. A nu se intelege ca El nu le-a indragit si pe celelalte – El a excelat in toate disciplinele spirituale. Dar, analizand Noul Testament, nu putem sa nu observam disponibilitatea fantastica a Domnului Isus Hristos de a sluji. L-a slujit pe Dumnezeu cu o dedicare extraordinara. El, “Robul” profetit de Isaia, s-a dezbracat de Sine Insusi si vorbea Cuvintele Tatalui, nu ale Lui. Le spunea oamenilor ceea ce a auzit la Tatal. Lucrul acesta uimeste, pentru ca astfel de afirmatii nu vin din partea unui simplu om, ele vin din partea Celui ce era si este una cu Tatal. Lectia dependentei totale de Tatal nu poate fi invatata decat de slujitori.
Isus a fost un slujitor al oamenilor. I-a cautat pe cei pierduti; i-a ridicat pe cei cazuti; i-a mangaiat pe cei disperati; i-a iertat pe cei pacatosi; i-a vindecat pe cei bolnavi; i-a invatat pe cei neinvatati si i-a iertat pe cei ce-L rastigneau si-I savurau moartea. A renuntat la propriul Sau confort, slujind multimilor si s-a plecat la picioarele nespalate ale uceniciolor Sai, pentru a-i invata ca daca nu se fac robii celorlalti nu vor avea parte de El. El, Robul lui Dumnezeu, isi pregatea proprii slujitori.
De ce, dupa 2.000 de ani, uitam ca Dumnezeu ne cheama sa slujim? Am transferat slujirea spirituala in curtea clericilor si o consideram datoria lor, nu datoria noastra. Este drept ca nu toti pot sluji in acelasi fel, dar toti suntem chemati sa-L slujim pe Dumnezeu si sa slujim Biserica Lui. Isus nu trebuie imitat doar de catre preoti, pastori, prezbiteri, diaconi, sau alti slujitori ai Bisericii, ci de fiecare credincios in parte. Ucenicul trebuie sa ajunga ca Invatatorul Lui.
Am observat ca oamenilor le este teama sa se implice in slujire si nu-mi pot explica de ce. Am initiat cu ceva timp in urma, in biserica din Onesti, un timp de citire a Bibliei cu toata comunitatea. La fiecare slujba, dupa o anumita strategie, diferite persoane, care in mod normal nu slujesc public, citeau cate un capitol din Scriptura. In felul acesta am implicat mai multe persoane in slujirea bisericii, dar am castigat si respect fata de Cuvantul lui Dumnezeu. Am ramas socat sa constat ca unii talibani spirituali le-au transmis unor surori care se oferisera voluntare pentru citiul Scripturii, sa renunte, pentru ca, vezi Doamne, femeile nu sunt vrednice sa citeasca Biblia in biserica.
Am incercat sa-i conving pe membrii bisericii ca, pe baza Scripturii, slujirea in Biserica trebuie sa fie comuna. Pe baza a cel putin doua versete din Noul Testament, 1Corinteni 14:26 si Efeseni 5:19, ajungem la concluzia ca slujirea in Biserica este o slujire a celor multi, nu a celor putini. Trebuie sa-i implicam pe oamenii care au daruri in slujire, chiar daca asta inseamna sa mai taiem din timpul de predica al pastorului. Moise dorea ca toti sa prooroceasca, noi de ce sa nu dorim ca toti cei ce au daruri sa slujeasca?
Cauta sa slujesti, in primul rand, in lucruri mici. Apoi in functie de darul pe care ti l-a dat Dumnezeu si de chemarea pe care o ai. Implica-te in lucruri pe care altii refuza sa le faca (matura tu scarile!) si fii disponibil pentru fiecare situatie care necesita o inima de slujitor. Nu cauta locurile inalte si nu te lupta pentru pozitii. Cauta sa fii un veritabil slujitor al lui Dumnezeu si al copiilor Sai!
Slujirea este un atac frontal impotriva dorintei de marire. Adevarata slujire te smereste, iar slujirea fara smerenie nu e slujire, ci tot dorinta de marire. Firea trebuie sa invete lectia dureroasa ca este lipsita de orice drepturi, iar disciplina slujirii tocmai asta ne invata.
Doamne ajuta!
