INCHINAREA
Inchinarea este raspunsul nostru fata de dragostea lui Dumnezeu. Oricat de mult am incerca sa “rasplatim bunatatile Domnului” prin mijloacele inventate de noi, inchinarea ramane cea mai nobila si mai profunda exprimare a sufletului omenesc. In inchinare, intr-un mod real, dar in acelasi timp supranatural, fiecare individ Il poate experimenta pe Hristosul cel viu – Centrul inchinarii noastre.
Disciplina inchinarii nu este una simpla. Nu oricine poate sa se inchine lui Dumnezeu, iar multi nici nu stiu sa o faca, dar oricine are dreptul – fiind creati dupa chipul si asemanarea Lui – sa I se inchine lui Dumnezeu. Inchinarea trebuie exersata si practicata zilnic. Ea nu se limiteaza doar la rugaciune, cantari de lauda si mersul la biserica, desi le cuprinde. Inchinarea se manifesta printr-o atitudine de reverenta si de admiratie permanenta pe care trebuie sa o avem fata de Dumnezeu. Inchinarea nu cunoaste limite. Noi ne putem inchina Lui Dumnezeu “neincetat“. Apostolul Pavel ne spune: “Deci, fie ca mancati, fie ca beti, fie ca faceti altceva: sa faceti totul pentru slava lui Dumnezeu.” (1Corinteni 10:31). A face totul spre slava lui Dumnezeu inseamna a te inchina lui Dumnezeu.
Cand Domnul Isus a fost ispitit, in pustie, una dintre ispite a vizat inchinarea. Diavolul a fost gata sa renunte la toata slava si stralucirea imparatiei sale, daca Isus i s-ar fi inchinat. Cu siguranta ar fi renuntat la toata lumea, daca ar fi obtinut inchinarea Fiului lui Dumnezeu. In ispita aceasta sta o taina pe care o neglijam de multe ori. Insusi diavolul a realizat ca inchinarea fata de Dumnezeu este mai importanta decat toata slava lumii. Noi uitam ca am fost creati pentru a ne inchina lui Dumnezeu si pentru a-I sluji Lui, de aceea nu ne putem opune ispitei diavolului care vizeaza inchinarea noastra si ne este atat de usor sa alegem slava lumii, dar atat de greu sa ne inchinam Lui Dumnezeu, iubindu-L cu tot ce avem.
A dezvolta o atitudine permanenta de reverenta fata de Dumnezeu – prin cautarea zilnica a prezentei Lui – este scopul disciplinei inchinarii. Ca intr-un muzical cosmic, credinciosul trebuie sa participe la inchinarea pe care intreaga creatie i-o aduce lui Dumnezeu. Nu doar ingerii il lauda pe Dumnezeu, nu doar cele patru fapturi vii sau batranii din cer i se inchina. Intreaga creatie i se inchina Domnului: soarele si luna, stelele luminoase, apele din ceruri, balaurii de mare, adancurile pamantului, muntii si dealurile, copacii care stiu sa bata din palme, animalele domestice si cele salbatice, imparati si oameni simpli, tineri si batrani. (Psalmul 148)
“Dar vine ceasul, si acum a si venit, cand inchinatorii adevarati se vor inchina Tatalui in duh si in adevar; fiindca astfel de inchinatori doreste Tatal. Dumnezeu este Duh; si cine se inchina Lui, trebuie sa i se inchine in duh si in adevar.” (Ioan 4: 23-24)
