INTRODUCERE
Disciplinele spirituale au fost privite de multe ori ca mijloace de inrobire a spiritului. Asta, probabil, din pricina conservatorilor evanghelici care au luat disciplinele spirituale si le-au transformat in mijloace de mantuire personala, nu in mijloace de dezvoltare spirituala. Desi nu vreau sa fiu critic – cel putin nu exagerat de critic – trebuie sa recunosc ca una dintre cele mai mari probleme cu care se confrunta evanghelicii la ora actuala este lipsa de disciplina spirituala. Nu ne place sa practicam disciplinele spirituale. Si cand spun asta, ma refer atat la slujitorii Bisericii cat si la membrii Bisericii. Intalnim tot mai rar oameni disciplinati care sa reprezinte un model, atat pentru generatia actuala cat si pentru cea care va veni.
Noi nu ne putem elibera si purifica inima doar prin exercitarea vointei noastre. Obiceiurile rele nu vor fi niciodata invinse doar prin exercitarea vointei personale, sau a ambitiei, cum ni se mai zice uneori cand se incearca incurajarea noastra: “nu ai ambitie, ma, nu ai ambitie!” Dumnezeu este cel care ne transforma si Duhul Sfant este cel care ne schimba. Amin! Dar asta nu inseamna ca noi nu trebuie sa facem nimic. Sa nu ne imaginam viata de credinta din perspectiva unor zombi programati si determinati sa faca ceva fara nici o contributie personala. Eu nu ma pot schimba singur (iar mie, cel putin, asta imi este foarte clar!), dar ma pot pune pe mine insumi in locul unde Dumnezeu ma poate transforma. Asta inseamna, in cele din urma, ”disciplina spirituala” – sa ma pun pe mine insumi in locul unde Dumnezeu ma poate transforma.
Voi incepe astazi o serie de postari in care voi aborda chestiunea disciplinelor spirituale si voi incerca sa ofer cateva solutii practice celor ce vor sa creasca spiritual. Biblia nu ne permite sa ramanem la acelasi nivel de dezvoltare spirituala, ni se recomanda insistent sa nu mai fim “copii”, sa nu ne mai hranim doar cu “lapte duhovnicesc”, ci sa crestem pana vom deveni oameni mari, oameni deprinsi cu hrana tare.
Disciplinele spirituale imi pun mintea, emotiile si vointa in locul potrivit. Imi permit sa ma infatisez inaintea lui Dumnezeu, prin mijloacele Lui, ca El sa ma schimbe, sa ma transforme. In ele insele, disciplinele nu ma pot schimba, dar ele ma plaseaza in locul unde harul poate actiona asupra mea si ma poate innoi. Lev Tolstoi spunea ca “fiecare se gandeste sa schimbe lumea, dar nimeni nu se gandeste sa se schimbe pe sine”.
Disciplinele spirituale pot fi impartite in doua categorii principale: 1) discipline ale angajamentului (ex: studiul Scripturii, rugaciunea, inchinarea etc) si 2) discipline ale abstinentei (ex: postul, simplitatea, castitatea etc.). Iata cateva pasaje din Noul Testament care ne vorbesc despre importanta disciplinarii personale in vederea cresterii spirituale: Coloseni 3:12 – 17; 2Petru 1:5-10; 1Corinteni 9:24-27.
