In Romani 13, Pavel ii indeamna pe credinciosii din Roma – peste care domnea Nero – sa fie supusi stapanirilor. Pentru Pavel, stapanirile sunt “randuite de Dumnezeu” si cei ce se impotrivesc stapanirilor isi vor lua osanda. Ele au un scop pe care Dumnezeu il stabileste, scop care depaseste de cele mai multe ori logica omeneasca. Conform acestui pasaj, pana si tiraniile sunt randuite de Dumnezeu, dar trebuie sa acceptam ca in cazul acesta vorbim de “voia permisiva” a lui Dumnezeu. Dumnezeu tolereaza anumite sisteme politice si le lasa sa se desfasoare, chiar daca EL nu este de acord cu principiile care stau la baza acestor sisteme. Aplicand acest principiu la contextul nostru actual, putem spune ca Dumnezeu ii randuieste si pe USL-isti si pe PD-L-isti si pe Bas-isti si pe oricine va ajunge la putere.
Ideile lui Pavel de supunere neconditionata, aproape oarba, fata de stapanire par sa indemne la o forma de resemnare evlavioasa, straina militantilor crestini actuali care gasesc seminte de scandal in orice declaratie publica a politicienilor de la putere. Iar cand acesti militanti sunt si pocaiti cu vizibilitate in mediul virtual, comedia atinge cote apoteotice. Oare credinciosii nu ar trebui sa dea dovada de supunere biblica fata de stapanirea politica? Intreb si eu, asa, cu subinteles, nu dau cu parul.
Cel credincios este indemnat sa se roage pentru cei care sunt la putere (vezi 1Timotei 2:1-4) si nu sa le arunce cu oua in cap si cu rosii in masina sau sa-i prinda de barba pentru a-i ciufuli pentru x motive. As fi vrut, recunosc, ca Pavel sa enunte idei mai revolutionare, inovatoare, sa se ridice impotriva “sistemului ticalosit” si sa produca o schimbare in mentalitatea cetatenilor care tanjeau dupa libertate. Pavel, spre surprinderea mea, nici macar nu condamna sclavagismul. El le cere oamnilor sa ramana in starea in care sunt si doar daca au ocazia sa fie liberi sa profite de acea ocazie, dar fara sa se razvrateasca. Crestinul nu apartine acestei lumi, el este strain si calator pe pamant si, desi el lupta pentru adevar si pentru dreptate in calatoria lui vremelnica, mijloacele si armele cu care lupta nu sunt din lumea aceasta. In ce fel foloseste Biserica armele luminii pentru a influenta sistemul in care se gaseste ramane sa observati dumneavoastra.
Si cu toate ca Pavel considera aceste stapaniri “randuite de Dumnezeu”, cand vine vorba de implicarea stapanirilor lumesti in viata Bisericii isi schimba radical modul de abordare. In 1Corinteni 6:1, Pavel ii numeste pe judecatorii lumii “nelegiuiti” (adikoi = nelegiuiti; nedrepti; nejustificati) si ii considera “outsideri”. Separarea pe care o face el intre “noi” si “cei din afara” merita abordata detaliat cu alta ocazie. Pentru Pavel, magistratii – si in principal puterea politica – fac parte din categoria celor “nebagati in seama” (1Corinteni 6:4). Ei nu au niciun statut in Biserica, nici un rol, niciun cuvant de spus in adunarea sfintilor. Gordon Fee traduce 1Corinteni 6:4 in felul urmator: “ Daca aveti astfel de dispute intre voi, cum puteti incredinta jurisdictia celor din afara, oameni care nu inseamna nimic in comunitatea noastra?”
Pavel nu declara ca “toate curtile de judecata sunt corupte”, sau ca “sistemul e nelegiuit si nu trebuie sa-l respectati”; el vrea sa spuna ca cel credincios nu are nicio treaba cu aceste curti de judecata. Evreii au aderat la acest principiu al separarii legilor lor de cele ale tarilor in care se aflau, pentru ca Legea lui Dumnezeu nu putea fi comparata cu legile laice. Pastrand gandirea iudaica, Pavel sustine ca un crestin ar trebui sa faca la fel.
Avand in minte pasajele la care m-am referit, putem spune ca ne aflam intr-o incurcatura. Pe de o parte, Biserica ii baga in seama pe cei pe care nu ar trebui sa-i bage in seama si ii periaza pe cei “nelegiuiti” pentru a mai directiona niste fonduri pe care le considera “mari binecuvantari” sau, eventual, pentru a-si propulsa candidatii, pe criterii de nimeni intelese. Pe de alta parte, Biserica se roaga prea putin pentru cei ce se afla la putere, ii critica prea mult, nu are strategii de implementare a valorilor crestine la nivel national si isi uita menirea de a fi sarea pamantului si lumina lumii.
Sa ne vedem de treaba, inarmati cu armele luminii; sa ne ridicam impotriva nedreptatii, dar fara duh de cearta; sa ne rugam pentru cei ce se afla la putere, chiar daca nu ne place culoarea lor politica; sa-i respectam pe cei inaltati in dregatorii, chiar daca ne sunt antipatici; sa ne implicam in politica, dar cu masura si fara sa devenim ridicoli.