RUGACIUNEA
Dintre toate disciplinele spirituale, rugaciunea este, probabil, cea mai importanata disciplina, pentru ca ea ne conduce spre o comuniune directa si continua cu Dumnezeu. Este unul dintre mijloacele cele mai utilizate de Dumnezeu pentru a-L transforma pe om. Prin rugaciune ajungem sa gandim ceea ce gandeste Dumnezeu, sa dorim ceea ce doreste El si sa iubim ceea ce iubeste El.
Dar, in ciuda faptului ca este cea mai importanta disciplina, este probabil si cea mai putin practicata. Exista – inevitabil! – tendinta de a transforma aceasta disciplina intr-o practica formala lipsita de viata, de esenta. Faptul ca “fariseii” si legalistii se lauda ca se roaga mult nu este o scuza pentru ceilalti ca sa nu se mai roage deloc. Un om nu ajunge fariseu legalist pentru ca se roaga mult, ci pentru ca nu stie cum sa se roage. Rugaciunile lui – ca in pilda fariseului si a vamesului – sunt centrate pe propria persoana, pe cand adevarata rugaciune este centrata pe Dumnezeu.
A fost o vreme cand credeam ca durata rugaciunii este foarte importanta. Nu-mi imaginam un crestin serios care sa nu se roage cel putin o ora pe zi. In schimb, ajunsesem sa ma rog doar pentru a umple timpul alocat rugaciunii si pentru a-mi pastra convingerile. Rugaciunea este centrata pe comunicarea cu Dumnezeu. Eu sunt chemat sa comunic cu Dumnezeu, nu sa insir fraze interminabile care nu inseamna nimic, doar pentru a ma lauda ca ma rog o ora. Trebuie pastrat un echilibru intre dorinta de disciplina si calauzirea lui Dumnezeu. Nu este bine sa te rogi nici rugaciuni de tip telegrama, pe fuga, fara a-ti linisti mintea, dar nu este bine nici sa bolborosesti aceleasi cuvinte doar pentru a umple timpul. Rugaciunea este, in cele din urma, o manifestare naturala a dorintei noastre de comuniune cu Dumnezeu.
Nimeni nu se naste expert in disciplina rugaciunii. Luca 11:1 ne arata ca rugaciunea se invata: “Doamne, invata-ne sa ne rugam…” Faptul ca nu te rogi ca fratele X, sau ca sora Y, sau ca cei din Korea de Sud nu inseamna ca esti varza si ca nu-i nimic de capul tau, ci, dimpotriva, poate constitui un mare avantaj. Dumnezeu cauta oameni sinceri care se lasa invatati si care doresc sa comunice cu El: “Ferice de cei flamanzi si insetati dupa neprihanire (la fel de bine, dupa rugaciune) caci ei vor fi saturati!”
Sunt mai multe strategii ( sau modele de rugaciune) care pot fi de mare ajutor celor ce doresc sa se roage. Va las pe voi sa cautati ce model va place, dar eu va voi impartasi un model pe care l-am invatat in ’95 la o conferinta pe care Paul Y. Cho a tinut-o in Bucuresti – Modelul “Cortul Intalnirii”. Ordinea in care au fost pozitionate elementele componente ale cortului este strategica si de foarte mare ajutor in a practica o viata de rugaciune autentica. Intri in comuniune cu D-zeu la altarul de jertfa si iti inchei comuniunea cu El langa chivotul legamantului, dupa ce ai parcurs drumul de la altar la chivot.
– altarul de jertfa: rugaciunea de MULTUMIRE.
– ligheanul de arama: rugaciunea de MARTURISIRE.
– sfesnicul de aur: rugaciune pentru UMPLEREA CU DUHUL SFANT.
– masa pentru punerea painilor: rugaciunea bazata pe SCRIPTURA.
– altarul tamaierii: rugaciune de MIJLOCIRE pentru diferite cauze.
– chivotul legamantului: rugaciunea de ADORARE.
