In Matrix – Revolution exista o scena remarcabila. Neo intra in Matrice pentru a “lupta” cu Mr Smith, o inteligenta artificiala care incepe sa-si puna intrebari existentiale. Mr Smith nu intelege scopul existentei – pentru el totul se naste pentru a muri – si nici nu intelege ce-l determina pe Neo sa lupte cu atata indarjire chiar si atunci cand e la pamant si ar trebui sa-si accepte infrangerea. De ce se ridica Neo de fiecare data? “Why Mr Anderson, why?”, striga uimit inteligenta artificiala, eroarea de program. Iar raspunsul lui Neo este genial: “Because I choose to!” Ceea ce nu putea intelege Mr Smith era liberul arbitru – o caracteristica imposibila inteligentei artificiale, pentru ca doar cel creat dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu este capabil de alegeri libere.
Valoarea noastra este data si de deciziile pe care le luam. Nu putem actiona la nesfarsit sub impulsul hormonilor si al factorilor externi sau interni care ne corup. Alegerile noastre libere ne modeleaza caracterul. Frumos nu e un tanar care se lasa dus ca “boul la taiere” atunci cand fata ii propune jocuri periculoase; frumos e acel tanar care are puterea sa spuna NU pacatului, chiar daca ceilalti vor rade de el si il vor ironiza. El nu are nevoie de argumente, pe el nu il intereseaza ca toata lumea actioneaza intr-un anumit fel, el pur si simpul alege sa fie de partea binelui.
Am descoperit ca insasi credinta nu poate exista separat de liberul arbitru. Credinta nu se bazeaza pe dovezi. “Macar ca facuse atatea semne inaintea lor, tot nu credeau in El” (Ioan 12:37) Cum sa nu crezi cand vezi atatea semne si minuni? Cum sa nu crezi cand vezi morti intrati in putrefactie adusi la viata? Simplu. Credinta e o chestiune de alegere. Credem “because we choose to.” Este decizia noastra sa acceptam adevarul lui Dumnezeu si sa ne aruncam in bratele Lui. Dovezile pot intari credinta si pot fi carari care duc la credinta, dar credinta nu este generata de dovezi, ci de adavar, “…credinta vina in urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvantul lui Hristos” (Romani 10:17)
Ne clatinam in credinta pentru ca ne bazam pe dovezile din lumea materiala si uitam ca ea, credinta, este ancorata in dovezile din lumea spirituala. “Nadajduind impotriva oricarei nadejdi” devine motto-ul credintei. Uneori ea sfideaza logica umana, dar nu Adevarul, pentru ca Adevarul este sursa si puterea credintei. Uneori pare o nebunie sa crezi, dar mai apoi vei constata ca aceasta nebunie este mai inteleapta decat orice rationament produs de cele cateva miliarde de neuroni.
De ce cred? Because I choose to!
